Ilizibil – 2018-06-12


sub ochii celui care citește acest poem
ar putea apărea cel mult droaia de purici
ce umplu îndeobște ecranul la încheierea oricărei transmisii

poate chiar furculița aceasta știrbă
care este lumea în care am fost născuți –

dar nu mai mult

restul rămâne:
ilizibil
ilizibil
ilizibil

Cu toate acestea observăm cum:

1. odată cu maturizarea începe și pierderea minților
(în felul în care sângele se scurge dintr-o rană
și apoi se pierde
în nisip);

2. pe măsură ce copilăria se îndepărtează de adult
capul acestuia devine o pâlnie
în care cineva toarnă cu nemiluita
spaime –
ca într-un cazan fără fund;

3. degetul care apăsa creionul cu care începusem să scriu acest poem
s-a topit –
acum sunt liber:

– lumină albă,
lumină roșie,
lumină cu testicule –

4. ceața din stomacul înfometatului
este fecundată de un spermatozoid încornorat;

5. se naște umbra lui T.S. Eliot la Cozia;

6. dragostea devine o simplă ”temă”;

7. sânii tatălui meu
înveliți în păr alb
renasc alene
la mine pe piept…;

8. luminile se sting