mușcata
din ghiveciul
de la fereastra
de la care vreau
să mă arunc
a îmbobocit
cineva mă bate la fund cu o clopotniță
al treilea dangăt
este de fapt soneria de la intrare
fug să deschid
este cortegiul meu funerar pe verticală
poartă pe cap
o năframă de mireasă
în dreptul gâtului este chipul mamei mele plângând
începe să-mi recite:
”un pitic atât de mic
făcea baie-n sistemul de răcire
al centralei atomice”
ascult privind pe fereastră,
cu un picior în mierea
și cu celălalt în veninul
acestei lumi
remarc o rupere de nori
plouă cu asfalt
o picătură neagră îmbracă deja bobocul mușcatei