Menstruații cerebrale – 2016-10-06

note mai-septembrie 2016

Trăind înțelegi privilegiul de care se bucură (pe ce merit?) nenăscuții…

A plonja printre proprii tăi semeni, a sări în oceanul cu semeni – înec în detalii …

Electoratul nu este părintele care-și trimite parlamentarii la școală, care le mai dă și câte o bătaie când e cazul etc. Electoratul este un Cadavru …

”Scriu atunci când cred că am să-mi spun ceva mie însumi… când cred că ar fi păcat să mă las să trec pe lângă mine însumi în tăcere… căci dacă rămâi indiferent la ceea ce vrea să iasă din tine – asta înseamnă moarte” (Borco Ilin)

Odată mi-a spus cineva din priviri că sunt ireal. Eu ireal? De ce? Doar pentru că bunica aruncă după mine cu meduze albastre în vis?

Decriptaj? Dar noi nu decriptăm nimic! NI-MIC. Asistăm.

Certitudini:
Dacă în clipa asta m-aș întoarce la promontoriu la Kaliakra, meduza din valuri ar fi tot albastră.

Mă întorceam noaptea dintr-o insomnie,
dinspre bucătărie către dormitor.
Și în sufragerie un os a trosnit.
”Oase plângând” mi s-a șoptit.
Oase plângând scriam
și mâna misetăia misetăia misetăia …
suntem fantome, fantome suntem
înotând în lacrima celui care ne este.
i-repetabil
i-respirabil
i-reversibil
i-ha i-ha
2
dădeau clipele disperate din mâini și din picioare
se înecau din pricina aerului … disperare din pricina naufragiului
disperare din pricina naufragiatului.
3
nu mai puteam scrie
încercam să înlocuiesc mâna care scria cu ochiul care citește
îmi înmuiam penița în lacrima
aceluia
acestuia
tu
ca un noe începusem să plutesc
cititor de stele verzi
lacrimi de cerneală

Nu mă simt solidar cu această specie atacată de limbariță și de scleroză.

Kreißsaal = sală de naștere, adică sala cu urlete – de ce iubim limba germană

Sentimentul așteptării
și sentimentul sosirii
unui tramvai colorat
în soare
sentimentul farului
rotund și unic
sentimentul urcării
(ca într-o catedrală)
cu mâna întinsă în sus și strânsă
în mâna de adult
implacabilă
ca o menghină
sentimentul așezării pe scaun
sentimentul privirii pe geam
freamătul culorilor alergând …

unde s-au dus?

cum ai ajuns să nu mai vezi ceea ce aștepți
cum ai ajuns să nu mai vezi ceea ce sosește
cum ai ajuns să nu mai vezi unde urci
pe ce te așezi
unde cobori …?
cum ai ajuns să nu mai vezi unde-ai ajuns?

Tuberculoza tuberozelor

… copitele cailor tăi croșetând lumina

demonul tuturor anticilor nu e Socrate, nici Zenon nici eleații
e Pyrrhon – el ne învață că tot ceea ce spunem nu înseamnă nimic
dinții soarelui, dinții mei, ai tăi, prostia infernală a anumitor femei
toate acestea … nimic

Valeriu Măcamduc se însurase cu Valeria Antiprotoploaia …

mi se aplecase de atâtea litere

… imediat după (după ce?), film de mâna a doua în care brusc personajul negativ, încolțit de personajul pozitiv care îi striga cu pistolul spre el ”Ești nebun!”, răspunde: ”Un om nebun e ceva rar. Dar în Politică, în Corporații, în marile adunări, reuniuni, etc NEBUNIA E REGULA” după care imediat personajul pozitiv îl împușcă. În ochi cu o privire nu tocmai pozitivă.

abia aici începe: mai 2016

Elsa îmi spune că în Germania se vorbește deja despre germani și biogermani … în contextul imigrației

trânci=hemoroizi (reg)

Accept să-mi rănesc sufletul privindu-vă: ăsta e singurul concurs literar la care accept să particip până la capăt.

Caut pe FB grupuri de anti-comuniști. Cel mai numeros grup are 143 de membri.

lumea este incultă pentru că nu citește ce scriu eu

angoase sufocante pentru niște probleme care, dacă ar deveni reale, m-ar face de-a dreptul fericit, mi-ar reda respirația

Titlu news.ro, 1 iunie 2016: Corupție la Institutul Cartofului din Brașov!

– ce vrei să te faci când vei fi mare?
– anti-om

Mi se pare uneori că femeile nu văd niciodată lucrurile decât dintr-un singur punct de vedere: din Pizdă!

se fac mici, mici de tot, până se ascund în acel punct și gândesc de acolo … și vorbesc de acolo.

un poet care își simte amenințată existența sa poetică la gândul că pe lume sunt prea mulți poeți nu e poet.

x și 0 pe omoplatul Sfântului Francisc din Assisi

pe FB se vând purcei rasa Tallent.

ceapă verde cu părul pădure

La RFI vorbim brute și nebrute …

Mama vine încântată acasă uite ce sandale mișto mi-am luat cu 7 lei dintr-un magazin cu totul la 5 lei …

a delira = a ieși din brazdă (lira = brazdă în latină)

Ieșirea din brazdă

agențiile de știri spun că atacatorul din Orlando s-ar fi radicalizat singur

hoarde de corporatriști

unul din cele mai complicate și mai delirante artificii mentale pe care omul și le-a inventat pentru a-și învinge spaima de moarte și a-și șterge din conștiință sentimentul propriei nimicnicii este Patriotismul

grup-gintă-trib-țară-haită

nimic mai convenabil decât o mlaștină, o cloacă în care să te poți pierde – o entitate călduță care nu doar să-ți accepte toate ticăloșiile, dar să le justifice chiar și pe cele la care nu te gândisei până atunci

Mai bine curat decât parfumat!

”Mie, acum câțiva ani, mi-a văruit casa un student la trompetă” (Iulian Comânescu, DV 16-22 iunie 2016)

”Sunt încă prea tânăr ca să înțeleg de ce a revenit Anghel Iordănescu la națională” (Mircea Sandu după Campionatul european din Franța 2016)

”Orice copil e un artist” (Picasso)

noapte caniculară
o pasăre decapitată râde mine
craaaa
pescăruș
sau lumea pe care m-ai adus
mamă?

Aș vrea să mi se ofere ocazia să-i demonstrez lui Dumnezeu că nu meritam să fiu adus pe această lume;
ori sunt pedepsit pentru o greșeală care mi-a fost ștearsă din memorie ori e vorba de o gafă, de o greșeală

”Străzile din Chișinău par niște crevase săpate în asfalt de lacrimile care au curs la moartea lui Stalin” (Cătălin Ștefănescu, DV 19-25.05.2016)

În locul copilăriei care-mi palpita în vene, mi se injectează un sânge negru, străin …

merkel, hollande – figuri nule, clorotice, depersonalizate – rezultatul dreptului universal la vot
de la extrema evului mediu s-a ajuns la extrema dreptului UNIVERSAL la vot. de ce universal?

se poate vorbi despre limitarea dreptului de vot pe criterii de educație, dat fiind nivelul sistemului de educație?

am observat că dacă ma rog la dumnezeu sau la nichita, răspunsul e același, felul tăcerii, limba în care mi se răspunde, e identică …

Cum să-ți DOREȘTI un copil, înainte de a cunoaște lumea la care îl expui? Care este motorul care face ca instinctul animalic să treacă cu atâta ușurință peste rațiune? poate doar dacă ceea ce numim rațiune nu e decât iluzie

iată trăiesc, deși nu am vrut – ce semnificație mai poate avea noțiunea de voință pentru mine?

mamă, ai microfonul!

lacrimile și lumina pe care aș fi vrut să vi le pun în cârcă… Șerban Cârcă Șerban Măcamduc

Acuzat de corupție, Radu Frâncu, fost director al companiei CARE Romania. Asta întreb și eu: Care România?

Atenție la diacritice: Jurnalismul american nu mai e decât un desert (Radu Tudor RFI)

Într-o lume a copiilor, Dragnea nici n-ar fi putut visa la rolul de ”premier”, știind că a fost ”condamnat”.

cedase nervos, nu mai îndura, îi venea să se dea cu capul de toate mușcatele care-i ieșeau în cale

unele inimi bat de parcă ar spune nu știm, nu știm dacă avem voie să simțim așa, noi respectăm frontierele vieții, noi avem nevoie de viză, tu te plimbi între Viață și Moarte ca într-un spațiu schengen, noi trăim cu umbrele soldaților înarmați pe retină, noi nu, noi nu, mori și te vom iubi …

Eu nu spun că nu există Dumnezeu, spun doar, și atâta spun, că între El și noi există un bișnițar … cam ca Ponta să zicem …

în orice clipă inima mi s-ar putea opri

“A lucrurilor bună începătură spre bun sfârșit iaste” – da, dar în ce pătură?

Parasailing, paralaising

Au fost odată doi secretari de stat: unul acasă și altul degeaba

Uimirea față de o pisică de la etajul 4 care simte când stăpâna intră în scara blocului
este uimirea pe care ar avea-o o pisică în fața celui care scrie
capacitatea de a scrie-citi, de a interacționa cu lumea prin intermediul scrisu-lui-citit-ului-cu-vânt-ului
este o compensație pentru pierderea extra-senzorialului.

prezența mea pe această lume este o încălcare a dreptului divin la rătăcire, la plutire, la respirația eternă… mintea omului, inima lui, au fost create pentru a urmări păsări, constelații nu pentru a intui mișcările serviciilor secrete. și asta pentru că mintea omului nu e a omului iar inima omului nici atât.

se făcea că intram cu un camion în plin într-o adunătură de agramați

în acest moment liderii lumii sunt de două feluri:
felul 1: nebuni
felul 2: sclerozați

bogaților din Argentina li se spune PIPI CUCU (Iaromira Popovici, DV 7-13 iulie 2016)

la pândă printre adulți

Strada Linotipului (București)

– ce degete frumoase aveți domnișoară! sunt concepția dumneavoastră?
ea îmi răspunse cu o încruntare zâmbitoare
dorea să fie cucerită
dar nu dorea să intre în detalii

Cine a gândit ideea de Viață
a avut în vedere Durerea
a avut în vedere Răzbunarea
iată de ce nu prea avem femei filozof
iată de ce femei bine orientate în trafic nu prea vom găsi
iată de ce mame căzătoare pe gânduri nu vom preagăsi
preadetecta
preamirosi
etc.
soluții raționale pentru acțiuni instinctive
nu prea vom preagăsi
căci ele, după cum mirosim, nupreaexistă
facem copii, dar nu pentru o viață mai bună
ci pentru o Durere mai Ne-bună
decât toate cele trăite vreodată de noi pe pământ
vorba poetului:
”Uită-te și tu, prostule, la orizont!”

conform lui Eratostene (matematician, poet, geograf, dar mai ales bibliotecar șef al Bibliotecii din Alexandria – la un moment dat), Troia a fost distrusă la 11 iunie 1184 î. Hr. A se corobora cu nota mea din 27 mai 2013, potrivit căreia Poetul român Vasile Bardan a fost bibliotecar la Apaca. Ce timp infinit la dispoziție pentru lectură!

adesea când ies pe stradă, în cartierul meu, am impresia că am aterizat într-un coș cu ciorapi murdari

Statuia Iobagi fugind și semnificațiile sale erotice

Comentariu pe FB: Prostul e ca mortul: cei care suferă sunt cei din jurul lui, el nu simte Nimic.

pastele cele mai subțiri (nr. 1?) se numesc în italiană ”Capelli d’angelo”; păr de îngeri; îngeri păroși

La Balchik soarele nu răsare din mare
ci din spatele unui deal din stânga.
Nenumăratele reprezentări ale rufelor de ieri,
ale chiloților de baie,
ale sutienelor,
prosoapelor, tricourilor, cârligelor de rufe
pisica ivită ca o nălucă
pe sub ușa balconului vecin
spiritul Reginei
toate acestea ning.
Este o ninsoare cu soare blând la Balchik.
Există strigăte de pescăruș
care estompează dâra albă desenată pe cer de acel avion

apoi apar adulții
și năruie treptat toată această zăpadă.
Zâmbetele lor strâmbe
imploră eliberarea de viață.

”Copilul este ca o oglindă care te amețește puțin (…) Spiritul lui e puternic, până ca tu să-l pipernicești” (Antoine de Saint Exupery)

Volanul vieții mele e o piramidă.
Roțile vieții mele sunt după cum urmează:
două conice,
una pătrată
și una de forma migdalei.
geamurile vieții mele sunt morminte de fluturi
patinoare sunt scaunele vieții mele.
Frânele vieții mele sunt blocate pe fast-forward

mă voi înfige ca o căpușă
în pulpa de oțel a girafei
din visul luminos

(Reprezentările mele ucid reprezentările tale.
Reprezentările tale ucid reprezentările mele.
Lupta se dă aici:
există un contur foarte amplu
dar foarte vag trasat.
Ar putea fi de forma unei banane.
Poate că voi deveni un cinematograf!)

De ce anumite emoții, trăiri, dureri, nu ne rămân cumva marcate pe trup? De ce e nevoie să ne tatuăm? Atâtea emoții pe care le resimțim fizic, tremurat, lacrimă, stomac – și totuși pe corp nicio urmă. Decât târziu, când deja am uitat.

Cuvintele poeziei ar trebui să fie mici și delicate buldozere, pentru ca, odată cu molozul care îngroapă sufletul fratelui cititor, să nu cumva să-l împingă și pe acesta în neant.

Spiritul monarhiei nu se mai simte la București. Ceva se mai simte totuși la Balchik. Și asta pentru că outsiderii, marginalii, exilații, autoexilații sunt cei care duc mai departe, așa cum pot, spiritul bun al acestei lumi.

cafeaua sau sucul care să-mi redea adolescența

când fierbi, scrie – nu aștepta să-ți vină o formulă! scrie ce-ți vine la gură, dușmănos pe inima vieții, etc.

legătura mea cu această lume este tot atât de trainică pe cât este cea dintre marea rece, în aprilie, și vârful de la degetul piciorului celui care o încearcă zgribulit. De ce nu sunt un submarin?

Semenii Domnului, spune Silvia. Semenii Domnului respiră în coșul cu ciorapi murdari.

”Dacă tata n-a ghilimetat, nu înseamnă că a plagiat” (Alin Petrache, șeful Comitetului Olimpic Român)

La Liedl ai rață proaspătă!

Scriitor te numești dacă ești în stare să-ți faci cititorul să simtă că lumea pe care e nu e singura. Exemplu:
Nichita Stănescu: ”Aici (la Câmpulung) noaptea, la amiaza nopții, se poate auzi cum se rotește Pământul pe axa polilor, cu un murmur aparte, asemănător celui de copil alăptat”
Exemplu: ”La Câmpulung aerul este găurit de păsări; prin acele locuri curg în jos, la Câmpulung, luminile de la stele”;
Exemplu: ”La Câmpulung e perna țării”. Nu e vorba de multe cuvinte.
”Marmură flască bărbatul! Degetele de marmură ale femeii fac cute de marmură flască în trupul de marmură al bărbatului de marmură mort” (Despre Pietá)
”A fi cult înseamnă a avea un criteriu” etc…

Ceea ce scriu mișcă doar sufletele vii. De unde audiență, de unde glorie, de unde succes, de unde notorietate? Înot printre suflete fast-forward.

Am convulsiile unui geniu, epilepsiile lui, disperarea, depresiile, ciclotimia, isteria lui, nu și… Nu și ce?

oamenii sunt catedrale de căcat.
te face asta să te gândești că există o altă lume decât cea pe care ești?
dacă da zi-mi scriitor.
dacă nu, nu.
Salut