Note aprilie-mai 2020

Apel către toți intelectualii anticomuniști din România? Se poate formula așa?

Ideea că Democrația occidentală este capabilă să absoarbă și să digere Totalitarismul mascat, plantat de bolșevici în Estul Europei, produsul slugilor complexate… Această ”toleranță” greșit înțeleasă a occidentalilor pentru comuniștii vopsiți, este doar expresia Trufiei fără margini a occidentalilor, a sentimentului Superiorității lor absolute și va duce inevitabil la sfârșitul civilizației europene, occidentale, așa cum am cunoscut-o noi.

Nu vă scobiți în nas că se aude!

Principii solide

Principii lichide

Principii gazoase

Principii sulfuroase

Toți oamenii capabili să explice populației, pe înțelesul ultimului prost, importanța capitală a revenirii la monarhie pentru înlăturarea influenței pestilențiale pe care Securitatea, prin urmașii săi coagulați în jurul PSD, continuă să o aibă asupra sufletului acestei țări, au alte preocupări, alte priorități:

Tia Șerbănescu îl acuză de Tolontan de ”curiozitate patologică și dorință ieftină de senzațional” pentru un reportaj apărut în Libertatea despre poeta Gabriela Melinescu, aflată într-un azil din Suedia, pe jumătate dementă, dar îngrijită decent.

Liiceanu demisionează din GDS pentru că președintele acestei organizații a fost ales Andrei Cornea și nu Radu Vancu cum vroia el, scrisori publice în presă, Vlad Alexandrescu etc

Pleșu preocupat să-i dea replica lui Gâdea etc

Mă radicalizez?

Viermele Osedax descoperit în oasele unei balene cenușii. Se hrănește cu mineralele și grăsimile din oase dar nu are nici gură nici stomac. Masculii trăiesc în interiorul femelelor. Într-o femelă au fost găsiți 111 masculi. Femelele sunt cele care forează oasele.

Nu sunt expert în nimic și nici nu cred că avem nevoie de experți decât într-o singură ”disciplină”: Bunul Simț.

De ce nu scot niciodată crocodilii limba?

Titlu: ”Cum devenim nesimțiți”

PSD este singurul partid care în 30 de ani nu a făcut nici cel mai mic gest pentru a scoate populația acestei țări din întunericul mental instituit de comuniști (da ce eu sunt mai prost? da de ce sa-mi vad de treaba daca ala nu-si vede? etc etc), ci dimpotrivă, adâncesc întunericul, pe care-l folosesc cu nerușinare în scopuri electorale. În marele lor Joc și anume Maimuțărirea Democrației. Vreți Democrație? Uite democrație!

Titlu: ”Cum devenim nesimțiți”

Posibil început de roman: Mâncam absent resturi uscate din traista de pâine, căci pâinea se terminase, citeam știrile pe telefon și la un moment dat am simțit în gură gustul a ceva ce ar fi putut fi un gândac uscat. Dar ceea ce citeam era atât de captivant încât nici nu mi-am mișcat ochii din telefon. Am căutat cu degetele o bucată mai mărișoară de pâine uscată, am înfulecat-o și gustul a trecut.

Să cântăm Nessun dorma pe melodia de la Trandafir de la Moldova!

De căutat volumul? Parerga, al lui Schopenhauer…

La radio Freddy Mercury cântă: ”Surrender your ego, Be free! be free!”

Sunt tot eu, dar trupul în care locuiesc devine o piscină în care nu știu să înot. Mă înec. Pentru că apa din această piscină nu e apă.

”Consecințele mâniei și ale durerii sunt mult mai grave decât cauzele lor” (Marc Aureliu citat în calendarul de bucătărie, 10.05.2020)

Ticăloșia admisă ca expresie a ”diversității”.

Karnak, noaptea, după 5000 de ani de la ce era cu vreo 3000 de ani înaintea erei noastre. A noastre? Care noi? Eu fac parte din ”noi”?

Starea de boierie mentală.

RR Muzical: Urmează Orchestra Simfonică din BĂRMINGĂM

Blocat în fața unei tinereți trecute, dar care speră încă să fie trăită…

Să plângi înăuntru văzând cum oamenii mari, foștii tăi tovarăși de joacă, își transformă sufletele în ruine de dragul unor ținte impuse, frumos colorate și luminate și zornăitoare. Asta vezi când decizi să nu-ți mai trăiești viața, fără a muri totuși. Mort-vivant.

Eu nu am început să citesc de drag de carte, ci pentru că, intrând în viață, mi-am dat seama că ea, viața, tabla asta de șah pe care am fost împins, pe care mi-a fost poruncit să joc (trebuie să-ți placă ceva, nu se poate) este ceva ce NU îmi doresc. Un dar pe care nu l-am dorit și nici nu l-am cerut. Ba da, se poate foarte bine să nu-ți placă NI-MIC din lumea asta. Și da, se poate să ții minte, ca prin vis, care e adevărata ”Viață”, cea din care vii aici, în această mlaștină. Iar singurul contact palpabil cu ceea ce mă interesează cu Adevărat, pe care-l aveam și îl am la îndemână, este cartea. Cititul.

Unul din cei mai importanți arbitri ai democrației din România (și care habar nu are că joacă un rol esențial în rezultatul final al oricăror alegeri) este Cetățeanul de Treabă, cu Burtică și Chelie, Sociabil, gata oricând de o Bere cu Băieții, cu ”Servici”, Nevastă și Copii și care Privește seară de seară, de 30 de ani, Realitatea la Televizor printre Sticlele Goale de Bere și Mormanele de Coji de Semințe care Zac pe Măsuța din fața lui. (CTBCSBBSNCPRTSGBMCSZM) Pe cât este acesta de preocupat să facă puțină ordine pe măsuța din fața lui ca să poată vedea mai bine la televizor, EXACT PE ATÂT este el interesat să-și facă puțină ordine în minte, ca să nu spun să se îngrijească un pic de propria igienă mentală…

Capacitatea omului de a acumula informații este limitată. Cu cât timpul în care o anumită cantitate de informații i se transmite este mai scurt, cu atât gândirea în perspectivă este mai redusă, capacitatea de a-și forma o imagine de ansamblu este mai redusă. Poate că din această cauză el, în ziua votului, merge la urne având în minte doar ultimele evenimente și nu imaginea de ansamblu a tabloului. Dacă în ziua în care imaginea cu Orban fumând a invadat mass media ar fi avut loc alegeri, este foarte puțin probabil ca, la momentul punerii ștampilei pe vot, cetățeanul să-și amintească de evenimentele din 11 august sau de cazul Dincă.

Erupție vulcan Islanda 1783 – foamete – Revoluția franceză

Ești sigur că dacă ești ”ca toată lumea”, ești ok?

Înjură lumea în care trăiesc dar nu fac nici cel mai mic gest ca să iasă din ”ce face toată lumea”.

”În matrioșka aia cea mai mică, toți suntem o rază” (Anastasia Staicu, Asociația SNK)

Oameni cărora trebuie să le spui ”dumneavoastră”, pentru că altfel scârba te-ar amuți, ți-ar umple gura…

”Distance between your mind and body increases every day” (Epitaph?)

Nu este prima oară când am senzația că anumite cuvinte pe care le pun în scris (în zona vizibilului cum ar zice Nichita) în încercarea de a exprima ce mă frământă, stârnesc în jurul meu ceea ce dna Blavatsky ar numi ”spirite” (elementale?) care încearcă să mă influențeze într-un fel sau altul, uneori chiar să mă oprească să scriu acel cuvânt sau acea idee. Nu este prima oară când, de exemplu,  în timp ce exprim în scris o idee, să mi se taie brusc respirația. Sau să îmi apară în cap o asemenea tensiune/intensitate încât să trebuiască să mă ridic rapid de pe scaun și, de preferat, să mă gândesc imediat la altceva ca să scap de acea tensiune….

Au avut mereu în mâini toate instrumentele pentru a îmbunătăți, pe cât se poate, nivelul de bun simț, educație, discernământ al populației, dar nu au făcut nimic în acest sens, dimpotrivă, au adâncit întunericul ca să câștige mai ușor alegerile. Sociopatie instituționalizată. Scârbă de semen, vezi Hitler poporul e o muiere etc. Înaintează întreaga viață călcând pe capete plecate, pe care, dacă s-ar strădui să le scoată din întuneric, ar fi mai fericiți chiar și ei înșiși.

Cei doi cântăreți din Corul Operei, colegii Mioarei, care ne-au zugrăvit sufrageria (1972? 73? 74? 75?) Pofta cu care cel blond bea pe nerăsuflate apă cu un pahar galben de plastic de la noi din bucătărie, pahar după pahar. Mă întrebam când voi putea bea și eu un pahar din acela dintr-o dată? Unul singur…

Muzică acră

De ce de câte ori îl văd pe actorul Donald Southerland mă gândesc instantaneu la Vama veche?

Covorul ăsta colorat, cu spații verzi, supermarketuri, reclame, piste de biciclete prin care mă mișc este așternut pe deasupra unei mlaștini din care încep să iasă la suprafață, ici colo, câte un tudorel, câte un ciordăchel, ca niște pete de noroi puturos, care treptat se lățesc și într-un final se vor uni, pentru a sorbi totul în jos, în mlaștina aia…

Când spun ”eu” oare la cine mă refer de fapt?

Occident, China, Rusia – în fruntea ”puterilor” lumii doar suflete scopite.

A-ți ocupa ”locul pe care îl meriți” în societate, în lumea oamenilor, presupune să înghiți și doza corespunzătoare de CĂCAT cu care clasa socială, breasla respectivă se hrănește prin definiție. (Căcatul este în fond combustibilul cu care funcționează societatea bazată pe ierarhii…, societatea creată de om după căderea din Paradis). Cu cât vrei să ajungi ”mai sus” în ierarhia respectivă trebuie să înghiți mai mult și mai mult Căcat. Și cu cât mai mult Căcat vei înghiți, cu atât vei fi mai legat de Materie. Rezolvarea cu supra de măsură și atenția exclusivă pentru problemele (pe drept numite) ma-te-ria-le, implică EXACT prețul ăsta, al legării definitive și ireversibile de MA-TE-RI-E.

Ca să putem spera să percepem, într-un fel sau altul, fluidul eteric care ne înconjoară, care învăluie și pătrunde totul, ar trebui să începem cu efortul de a conștientiza caracterul MA-TE-RI-AL al aerului, prin care ne mișcăm, pe care îl respirăm. Cel care ține în zbor pasărea și avionul… Cel care susține aripa păsării și avionului

6 mai 2020 În timpul tristei plimbări de pandemie din această seară, cu rucsacul cu cumpărături de la Kaufland în spinare pe drumul spre casă s-au întâmplat două lucruri: 1. m-am trezit încordându-mi privirea ca să zăresc în aerul înconjurător măcar o particulă din ”fluidul eteric” despre care vorbește dna Blavatsky (din discursul ei rezultă, sau eu înțeleg, că fluidul eteric este de fapt de natura aerului, dar ”sterilizat” la maximum,  infinit mai curat, curățat de materie… diferența este de tipul diferenței dintre pielea sau constituția fizică a unei infante și cea a unei matahale războinice, a unei brute, luptător de sumo, sau paramilitar rus să zicem) 2. mergând prin cartierul aproape pustiu, la un moment dat mi-a răsunat în minte ritmul unui fragment de text citit demult, mi-am dat seama (destul de repede) că este vorba de proto evanghelia lui Iacob tradusă de Cr Bădiliță, dar fără să-mi aduc aminte niciun cuvânt – ajuns acasă am înghițit cu lăcomie toate cuvintele care alcătuiesc acest fragment:

Eu Iosif, mergeam fără să înaintez niciun pas. Am privit aerul și l-am văzut încremenit de uimire. Am privit bolta cerului și am văzut-o nemișcată. Păsările își încetară zborul. Am privit pe pământ și am văzut câțiva oameni așezați în jurul unui blid, gata să mănânce. Dar mestecând nu mestecau, luând dumicatul nu-l luau și ducându-l la gură nu-l duceau. Toți stăteau cu ochii spre cer. Era și o turmă de oi la păscut, care însă nu se mișca din loc. Păstorul ridicase toiagul, dar mâna îi încremenise deasupra capului. Am privit spre râu și am văzut cum stăteau iezii cu boturile aplecate, dar fără să bea. Apoi, dintr-o dată, toate-și reluară mersul lor firesc”… (episodul în care Iosif, plecat în căutarea unei moașe, năucit de evenimente, evocă momentul în care nașterea pruncului l-a surprins…)

și cred puțin că efortul acela al meu de a distinge particule din fluidul eteric mi-a dus creierul la acest text, de care s-a agățat”, pe care l-a agățat probabil din acest punct: ”am privit aerul și l-am văzut încremenit de uimire”. Pentru că și eu, chiar în clipa aia, în curte la Kaufland, asta am făcut: am încercat să privesc aerul.

– Te simți bine pe lumea asta?

– Da dar doar în clipele în care reușesc să mă desprind de ea și în clipele imediat următoare, în care reușesc să privesc ”detașat” tot ce se întâmplă în jur… Nu durează mult, dar sunt totuși clipe trăite în ea, în această lume mizerabilă.

Marea mea amărăciune: că toată viața am fost nevoit să trăiesc ca un Nimeni. Marea mea bucurie: că acest ”Nimeni” a făcut să tresară câteva inimi.

Pe parcursul ”educației”, până la maturitate, nu mi s-a spus nimic mai mult decât un prudent și rezervat: ”Tâmpit nu ești”. Niciodată ”poți mai mult” etc…

În trafic bicicliștii idioți (care se cred mașini și se comportă inclusiv în marile intersecții de parcă ar fi mașini) sunt și ei utili: confruntat cu un astfel de idiot, un șofer idiot s-ar putea speria și astfel ar putea avea o șansă să se trezească din idioțenie.

”Orice umbră lasă o urmă” (Blavatsky)

Când mă jucam în fața blocului nu exista nici trecut nici viitor. Doar prezent. Respectam, fără să știu, cu strictețe, preceptele celor mai vechi și imuablie filozofii ale lumii. A urmat însă părintescul ”trebuie să te gândești la viitor”.

De ce îmi revine în minte Dragnea povestind, acum câțiva ani, că s-a decis să intre în politică atunci când, plimbându-și copilul în cărucior, o roată s-a blocat într-o crăpătură din trotuar?

Mintea mea e la ovulație (mai 2020)

Poți să fii oricât de genial, dacă sistemul de aprindere e dereglat, totul piere în flăcări…

Noaptea, din bucătărie, pescărușii…

corpul fizic-corpul astral

senzația fizică pusă în litere

senzația fizică de pescăruși noaptea din bucătărie…

Senzația de leșin care mă cuprinde în prezența oamenilor

corpuri fizice

corpuri astrale

corpuri… Esprit de corps!

lichefiate

”Vin să văd dacă iubirea are furaje” (Andra despre Mița) Să furajăm iubirea dară!

”Îmbătrânim, lucrurile nu mai sunt atât de importante…” (replică film ”Greu de pensionat”, cu Bruce Willis, John Malcovitch, Morgan Freeman…)

Emanuel Ungureanu (USR): Premierul Orban nu a înțeles gravitatea simbolică a gestului său

și imediat după:

Bucureştenii care au ajuns în restaurante după două luni şi jumătate au preferat ciorba de văcuţă şi sarmalele

Editorii care selectează știri ar trebui să primească un spor de GREAȚĂ. Sau antivomitive.

Dară iubirea de moșie ce mai face? Ce mai zice?

Chiar dacă ar reuși să creeze viața în laborator, de la zero, omul nu ar face nimic nou. Ar fi doar ceva care a mai fost făcut. Ar dovedi că a înțeles doar principiul care a dus la ceea ce a fost deja creat. Având mereu la dispoziție modelul, schema (ADN etc).

În fiecare seară patul e ca un câmp cu iarbă parfumată, vara, la umbră, care treptat devine un fel de mlaștină sau poate o baltă de sânge împuțit plină cu mărăcini uscați, spini…

Platon numește EPOPTEIA sau ”viziune personală” contemplarea perfectă a aspectelor pe care le percepem intuitiv, a ideilor și adevărurilor absolute (Blavatsky, Isis dezvăluită) Theon din Smirna vorbește de revelația epoptică… epoptikos (gr)=secret.

Sunt anticomunist nu dintr-o opțiune politică, ci pentru că PCR și nu mama mea, este cel care a dorit de fapt nașterea mea, venirea mea în această cocină pe care o numim lume, lumea în care trăim…

Beteală… Beth-El (ebr)=casa lui Dumnezeu… sau poate a Soarelui.

Să simți când începi să puți și să accepți acel miros… acceptarea Materiei

Tardigravele se drăgălesc

Oboseala de viață nu trece cu somn.

Dacă la scară istorică se poate admite că occidentalii și-au satisfăcut setea de sânge , cuceriri, crime, etc, pentru ca acum să-și poată vedea, privi aproapele într-o altă lumină, nu același lucru se poate spune despre europenii din est. De aici suspiciunea față de aproapele – care te poate înșela oricând, fura, ucide)

Dacă eu fac o confesiune, să spunem de exemplu: ”Toată viața am fost un prost și cu toate astea uite că n-am murit, dușmani nu prea am așa că nici de ce să mă tem nu prea am, o duc binișor etc”, cel care mă citește, ca să mă creadă, trebuie să aibă ”credință” – și uite așa, țac-pac, hocus-pocus, se mai naște o Religie!

Brobon de sudoare pe frunte la 2 grade Nord-Vest

Mă uit în jur la oameni, la evenimente, la situații – toți și toate și-ar da și viața ca să fie luați luate puțin în serios.

Tușnad- puritate vulcanică – reclamă apă minerală.

”A cochetat cu păreri opuse” – un spiritist, despre John Tyndall, citat de Blavatsky

”Vrem nu vrem, va trebui să revenim la vechea întrebare din Simpoziaca lui Plutarh: Ce a fost mai întâi, oul sau găina?” (Blavatsky în Isis Dezvăluită)

”Ochiul nu ar vedea niciodată soarele dacă nu ar fi de aceeași natură cu soarele” (Plotin citat de Blavatsky.

Cine sunt eu? Cel de clasa I în vacanță, pe plajă, fără chiloți, jucându-se cu lopățica, cel călare noaptea pe un Pegas verde, soldatul care în permisie își vede părinții și casa într-o altă lumină, sau cel care-și amintește toate acestea? Toți sunt la fel de iluzorii. Cu ce poate fi mai consistent cel care-și amintește de ceilalți, din urmă?

Trosnituri din șifonier, noaptea, ca un cub de gheață topindu-se forțat.

Jurnaluri.

Ovidiu, știi cum e treaba cu PSD-ul? Ca și cum ai dormi noapte de noapte cu o năpârcă în pat, pe care nu o dai afară fiindcă îți spui: ”Lasă că dacă n-a mușcat până acum n-o să muște nici de acum înainte”.

Pentru bolșevici și continuatorii lor orice principiu, oricât de ”elementar” este discutabil – ăsta e modul în care ne-au învățat să gândim, omorând cuvintele, sensul lor primordial: Afară e soare! Apa este un lichid! Pământul e rotund! – Da, dar… hehe Măi băiete, mai ai de învățat… Dacă nu te îndoiești ești imatur, naiv, nu ”înțelept” ca ei – cuvinte ucise.

Toată copilăria, adolescența și tinerețea mea am fost asaltat de voci grijulii care spuneau neîncetat: ”Adaptează-te, n-ai cum să-i schimbi, trebuie să intri în rândul lumii etc” Am acum 53 de ani. Pe la 40 aceste voci au început să se estompeze, pe la 45 au dispărut complet. Mă întreb unde au dispărut. Unde s-au ascuns. Ele, care credeau că voi muri. Poate că doar am încetat să trăiesc. Am făcut un pas în lateral (aici e poate confuzia, pasul în lateral se confundă cu pasul înapoi, cu regresul) în afara scenei. Și cred că acest lucru s-a întâmplat după 13-15 iunie 1990. Am început doar să privesc. Am devenit spectator convins. Fanatic. Cineva mă întreabă acum ”Dar cum de ești doar un editor web?” De ce nu. Sună bine în fond.

CSF NCSF – Ba ar fi câte ceva de făcut, uite cum – BAFCCDF,UC

Cine în această seară de mai își înfige mâinile în creierul meu și îl frământă ca pe o cocă cenușie?

… iar gloanțele pe care de atunci le port în inimă ți le-aș da ție, ca să-ți faci din ele cercei…

Tocmai în această clipă primesc pe FB o cerere de prietenie de la cineva care se numește Deceneu Viezure

Blavatsky, despre un ”savant”: ”Nu ne putem opri să admirăm dimensiunile Iluziei în care se află”

Termometre ți-am cules, dar tu nu m-ai înțeles…

Laș nu este Pleșu sau Patapievici, laș e cetățeanul cu burtică și bere-n fața televizorului care când dă peste unul din ei schimbă canalul pe Cristoiu, Gușă sau Pătraru că sunt mai băieți buni ca ei așa, vorbesc pe limba lui… ca și cum limba lui Pleșu e de neînțeles. Ce-o fi așa de greu de înțeles din ce zice Pleșu (citate la întâmplare) Oare Pleșu și Patapievici nu or fi băgat la cap vorba lui Țuțea care spunea că a făcut pârnaie pentru niște proști? Nu sunt ei, băieții de treabă, ce-i care-l întreabă pe agentul comunal ”Ce-ai cu noi bă, pentru ce să dăm cu var?”

”Acesta este Dumnezeul imanent, etern, infinit, tânăr și bătrân, care, mișcându-se în spirală, ia orice formă…” (Oracolele Caldeene citate de Blavatsky) – ”Șerbanule Georgescu, tu ești tânăr sau bătrân?”

Cum să gândești cu propria minte când imediat după naștere, numele pe care-l primești este gândit de altcineva? Cine calculează consecințele pe care acest fapt, că poartă un nume stabilit de altcineva, le are asupra evoluției spirituale a copilului de mai târziu? Din prima secundă ești invitat să înghiți pe nemestecate idei și principii de rahat

Scara pe care urc este plină de mâzgă și rahat dar are o balustradă luminoasă…

Tănase Postumia Adriana (cont pe FB)

Șerban Postumiu

Ca să ne înțelegem ar trebui să ne vedem așa cum suntem: niște copii desfigurați…

Sunt la inspirație exact în felul în care o femeie se află la ovulație…

Suflete mici și agere – PSD

La Divin se ajunge prin Intuiție nu prin Rațiune (Blavatsky)

– De ce nu-ți place să stai cu noi?

– Pentru că ați mușcat din partea stricată a Mărului.

Nu-mi vine să cred că eu, băiat de Colentina, chiulangiu, care nu i-a plăcut cartea, fără memorie bună, fără gust pentru studiu, cunoaștere, sunt cel care trebuie să explice că PSD este doar un căcat peste care s-a dat cu deodorant. Mărturisesc aici, în fața acestei tastaturi și a acestui ecran luminos, că nu-mi vine să cred.

– Măi, tu știi să ții o umbrelă, Amanda? Și râsul fetiței.. si Ploaia și teii, pe aleea din fața blocului, amurg de mai 2020…

Bobul de fasole căzut pe gresia din bucătărie și ridicat cu piciorul…

Eu pe Isus mi-l imaginez venind cu blugii rupți și soioși, cu mâinile înfundate în buzunar, cu părul lung și îmbâcsit de sare de mare, cu ochii umezi și zâmbetul șoptind ”tescotlaocafea?”…

Ziua în care tot ce ating se face pulbere și stele…

Către toți cei care cred (sau s-au obișnuit cu ideea) că-și pot trăi toată viața cu inimile încuiate…

Un Mare Furuncul a fost spart aici, pe lumea aceasta, iar noi toți trăim, mergem prin acest puroi, respirăm în el, mâncăm în el, ne iubim în el de atâta vreme încât nu-l mai simțim…

O Mare Flegmă, de Natura și calitatea celor împroșcate din rărunchi pe trotuar de semenii noștri a fost scuipată aici, pe acest pământ, iar noi trăim, respirăm, ne hrănim, ne iubim În Ea…

Lumea în care ne ducem nu are cum să fie mai Imbecilă decât cea în care suntem acum…

”Intră un iepure la Ferometal la 5 min după închidere…” (început de roman?)

28 iunie 2020, ora 22.30: Un fluture de noapte cade în oala cu mămăligă de pe foc în care amestec cu lingura de lemn…

Girafa pitită după sticluța de ojă…

N-am știut să mă ”impun”? Oare Homer cum s-a ”impus”?

Sticluțe de after shave cu guri din ce în ce mai largi. Demența consumeristă.

Nu mi-l mai amintesc decât foarte vag pe cel care, mic fiind, mi-l imaginam ca fiind viitorul Eu. Un singur flash îmi amintesc din imaginea pe care mi-am construit-o pe la 2-3 ani cred, despre mine în prima zi de școală: eram blond.

La Jumbo, fără să o văd, casierița mi-a învelit în hârtie farfurioarele de sticlă.. Sunt gesturi care salvează onoarea unor întregi categorii de oameni…

În seara asta nu angajăm decât mame care știu să-și ucidă discret copiii

”Te ajutăm cu pulpă superioară de curcan” (reclamă la Carrefour…)

Intră în aplicație!

După anihilarea oricărei forme de erudiție pe care primii părinți ai Bisericii au reușit-o în raport cu gnosticii, te uiți cu mirare la secolul XIX englez de exemplu… care îți părea și încă îți pare un apogeu în acest sens…

Not anything is about you!

Cristos nu a pretins că este Dumnezeu. Irineu da. Pentru că gândea politic. Irineu este un Iliescu puțin mai mare. Nu mult.

Din toate minunățiile lumii, niciuna nu este a acestei lumi. Varza din barză, barza din varză…

Orice discurs politic ar trebui să se încheie cu ”PSD trebuie să dispară”, din rațiuni de igienă mentală elementară.

Gândul care mi-a trecut prin minte se află în spațiul gol rămas după ultima literă din această frază.

Înjurătura ca stimulent pentru gândirea abstractă: cum să mai poți intra de unde ai ieșit?

Ca și cum locomotiva care m-a călcat ar fi preluat ceva din mine, din trăsăturile mele, din atitudine…

Despre Priscillian… ritualurile de la Finistere

Si tu ne me comprends pas, tu ne comprends pas la mer… (Alin Barieră)

19 iulie, pe la 8.30 dimineața, pe faleză, la micul dejun, la Mistral – Alain Barriere – Tu t en vas – Timpul și Spațiul s-au dat cap în cap și au căzut în fund – artistul dacă e artist nu moare, nu are cum – ce lasă el în urmă se ia pe neștiute, pe negândite, așa cum albina ia polenul pe picioare, așa cum iei guturaiul – acolo, în spațiul ăla dintre terasă și hotel, Alain Barriere lăsase ceva în care eu am intrat cu capul în timp ce încercam să filmez momentul…

Dacă nu o iubesc, de ce i-am spus astăzi mamei mele, pe care o doare spatele de câteva zile, că poate dacă ar purta un timp tricoul cu soldat imperial înfășurat în feșe de mumie pe care tocmai mi-l cumpărasem, după îndelungi căutări, s-ar simți mai bine? Iar dacă o iubesc, de ce prezența ei fizică îmi provoacă atâta reținere, atâta încordare? (1 august 2020)

Eu cumpăr, cumpăr, cumpăr – nu reușesc să vând nimic

Născut drept – Trăit cu capul înfipt în inimă

Dacă la naștere trupul e chircit și apoi, treptat, se îndreaptă, pentru suflet lucrurile stau exact pe dos…

Ultima dată când am fost eu însumi era vară…

După o lectură din Celan, oul pe care l-am spart în omletă era oul copilăriei…

Convingerea indusă colectiv că Omul e stăpânul lumii. Că dacă noi decidem să izolăm țări întregi, virusul o ia la sănătoasa… Am pierdut Bunul Simț de a acționa punctual, la sursă…

Îmbrac haina de adult exact în felul în care Titulescu își înghițea broasca râioasă…

Lucruri clare de care uneori privirile se poticnesc – la Celan, într-una din scrisori…

Încep să înțeleg drama omului adult, dar tot nu-l pot ierta pentru lăcomia inconștientă și iresponsabilă cu care înghite gălușca maturizării..