Parabaze – 2017-08-03

note mai-iunie 2017

Mina Dobzeu – stareț la mănăstirea din Huși, cel care l-a ”botezat” pe Nicolae Steinhardt.

Sunetul aproape erotic pe care lumina îl scoate atunci când întunericul o…

Mă simt colonizat
mă colonizează furnicile maturizării
mă adultizez
orbirea aceea
obnubilarea aceea
absența aceea sinucigașă
pe care o detestam la adulți
copil fiind
zicându-mi, doamne, bine că m-ai făcut copil, nu adult
un fel de geamăt surd, continuu
dincolo de care mă străduiesc să mai aud o dată
sunetul

Femei care nasc și râd, se străduiesc să râdă …

În Turul Franței, Nieve se ține Sky de Aru …

Vreau să mănânc și trebuie să spăl o roșie. Dar ce-ar fi să mă spăl mai întâi pe mine? Încearcă să fii UN PIC mai nesimțit, altfel nu văd cum vei supraviețui, mi se șoptește …

1001 de morți

În momentul în care am realizat că sunt pulbere de stele, n-am scris nimic. L-am lăsat să treacă. Îmi cer Uitare!

În România toată lumea se străduiește din răsputeri să demonstreze două lucruri:
1. Că este înzestrată cu o inteligență de tip superior, inaccesibilă, de neînțeles pentru TOȚI ceilalți
și
2. Că, din cauza punctului 1, merită să fie scutit de orice fel de muncă
Și pe toți dracii, are dreptate!
În fond are dreptate.
Atâta doar că viața e formă, nu fond.
Aia e!

Trăiesc ca înaintea unui urlet. Viața mea se desfășoară în siajul unui urlet.
Sunt legat de urletul pe care îl urmez cu niște frânghii elastice, corzi…

Fiecare literă greșită din textele de pe site pe care le corectez e o explozie. Poezia DEFORMEAZÃ gândirea practică, pragmatică, echilibrată …

Cine mi-a lipit aceste artilerii la tâmplă?

Anason Fripturidy – cont pe Facebook

Notă în meniul (extrem de elegant) de la terasa Burebista, lângă teatrul Național: ”Preparatele din carne de vânat au la bază produse congelate, în funcție de SEZONALITATE”.

Se spune despre cineva: ”Îi merge mintea!”. Mie unul nu-mi ”merge” decât din când în când. Și mai ales atunci când nu e nevoie.

Aceste pagini nu sunt insectare. Acești fluturi nu sunt morți. Bertrand, trezește-te!

Ce înțelegi acum, la maturitate? Ce poți spune că înțelegi cu adevărat?

Talpa roz a bunicii din vis …

Încearcă să pară agresivă din pricină că este INCOMPETENTÃ. Strategie.

”Noul Romantism Negru” – expoziție în București, mai 2017

Jung – cine e Junghi ăsta Frate
și Ghiote – ce nume-s astea barosane?
Ghiote. Cum n-ați auzit de Ghiote? Ghiote poetul, bre. Ietete la el

”… Cafele bei din cești /
Tandre și mari cât niște vechi calești …” (Emil Brumaru)

Bună săptăneața!

Atât de varză, de Șerban Mihai Georgescu

Este țara o curvă?
Țara mea NU e o curvă.
Țara mea e o curvă.
Ea nu vrea un singur rege.
Ea vrea mai mulți președinți.
”La fețe dârzi, în inimi lași/
pe piept cu panglici și cu stele”*
Noblețea îi pute
Vrea miros de transpirație stătută
Țara mea vrea să fie futută din 4 în patru ani.
Sau din 5 în 5 ani.
Altfel se plictisește.
Intervine rutina.
Ea nu se spală pe dinți.
Țara mea e o curvă.
Mai multe wikipedii într-una singură.

*versuri de Aleksandr Sergheevici Pușkin

Dau căutare pe Google imagini Badea Cârțan. Printre primele rezultate o poză cu Oliver Hardy, care-mi face semn cu degetul la buze să tac: Shhhhh!

Îi alunecase pe față optimismul
Apoi însăși privirea
i se scurgea
în valuri leneșe, ca mierea …

A 50-a primăvară în care asist neputincios la revenirea rândunelelor

”De ce în pieptu-mi arde un clocot sterp, uscat?
Darul cumplit al vorbei de ce nu-mi este dat?” (Pușkin)

”Deși purtând o grea povară
Careta lunecă ușor
Brav vizitiu, cu barba rară
Timpul ne duce parcă-n zbor” (Pușkin)

Ancearul = arborele veninului:

”Copacul morții vântul doar /
L-atinge și de boli se-ncarcă” (Pușkin)

”Oriunde ochii mi-i arunc /
Văd pretutindeni bice, fiare /
Văd al robiei plânset lung /
Și rușinoase legi murdare /
Prejudecata – nour des /
Văd nedreptatea stăpânirii /
Și zeul crud al asupririi /
Și goana dup-un sterp succes ” (Pușkin)

Parabază – pasaj din comedia antică greacă în care autorul se adresează direct publicului (la Pușkin)

Pe când o Declarație Universală a Drepturilor Oamenilor Bine Crescuți? Educați? O voi apuca?

“Cu această cărticică se deschide colecția 《Cele mai frumoase poezii》inițiată de Editura Tineretului. Volumul nu trebuie să cuprindă mult peste o mie de versuri, el fiind ceea ce se cheamă o cărticică de buzunar. Iubitorul de poezie o ia cu el la plimbare, la câmp, în tren și ea își găsește locul oriunde și mică și ușoară ca fulgul și grea de frumusețea sufletului nepieritor al poetului” (Maria Bănuș, prefață la primul volum al colecției “Cele mai frumoase poezii”, Ed. Tineretului, 1957)

Democrație – sistem în care oamenii educați trăiesc după bunul plac al oamenilor needucați.

Sufletul cu care scriu nu este din Aleea Oteșani, nu este din Colentina, nu este din București, nu este din România, sorry. Îmi cer Uitare!

”Visez la o gândire corozivă, care să intre în lucruri destrămându-le, sfredelindu-le, ciuruindu-le, visez la o carte ale cărei silabe, atacând hârtia, să lichideze Literatura, cu tot cu cititori” (Cioran)

Dreapta oncologică?

A fi șef înseamnă a dispune de sufletele semenilor tăi. Asta nu e treabă de om, nu vă supărați.

”Ți-am dat bip și sunt voinic” (O-Zone)

Vizită cu copiii, în fiecare duminică, la Grădina Antropologică

Breaking News: Numiri ilegale la Școala de Existență.

Tovarăși salvatori, care mai este ambianța în ambulanță?

Mama, văzându-mă că citesc: ”Ai moștenit-o pe bunică-ta, ea avea hobby-ul ăsta”

Colegii din clasele mai mici azi sunt miniștri, primari, directori de școli, antrenori cu experiență, figuri încercănate, istovite de viață. De această viață, care e doar un vis, după cum zic cei din vechime. Or fi fost aceia chiar săriți de pe fix de insistau atâta pe chestia asta cu visul?

”Un eventual atac terorist ar putea fi iminent” (reporter TV, mai 2017)

”Je ne suis q’une fille de mon age” (cântec la RFI) Lea Paci, Adolescente pirate

Mai 2017, sat Dimieni, județul Ilfov:

Oprit din drumul meu biciclist
sufletul meu stă pe o băncuță
în fața unei porți jerpelite
și mănâncă cireșe.
Din curte,
se aude o vorbire de femeie bătrână
din care cuvântul ”realitate”
se desprinde și
țâșnește spre cer
ca o ciocârlie.

”Summitul de la Taormina s-a terminat c-ocină fastuoasă” (TVR, mai 2017)

Biserica Adormirea Gândirii Individuale
Biserica Adormirea Maicii Bunului Simț

Slujbă de Înviere la Biserica Adormirea Maicii Gândirii Individuale.

Pe umărul pisicii rectilinii
Un vierme orb se masturba

– Cum te cheamă și al cui ești?
– Inodorul Lelii

Sunt în prima zi de grădiniță (1970?) În aer plutește un iz de mâncare la cazan… Fac cunoștință cu copiii, avem toți șorțulețe albastre cu gulere albe… Aflu că am un coleg pe care îl cheamă Pițigoi (Ovidu? Marian? nu mai țin minte) În aceeași zi tovarășa educatoare ne învață un cântecel intitulat ”Ceata lui Pițigoi”. Stăm toți roată pe scăunele și intonăm în cor ”Ceata lui Pițigoi / trece mândră prin zăvoi / toți luptători de soi / dai într-unul țipă doi / aoleu ce tărăboi / dai într-unul țipă doi…” etc. În timp ce cântăm mă uit la Pițigoi, care este chiar vis-a-vis de mine, convins cu desăvârșire că ce cântăm este un fel de imn închinat lui. Dar el nu dă nici un semn de apreciere, mulțumire etc. Dimpotrivă cântă aiurea, se scobește în nas și se uită în gol pe fereastră … Cred că ăsta a fost primul blocaj mental din viața mea …

în aer un iz de mâncare la cazan

Am x soldați în subordine. Încep să dau ordine: Soldat Cioran 1, ascultă comanda la mine! Cioran 2, culcat! Cioran 3,14, salt înainte! etc

Viața, mai bine zis ”etapa terestră a vieții”, după cum spune Matei Vișniec.

Pe trotuar o mașină parcată
O văd tristă și obosită.
După ce eu voi trece de ea
altcineva o va vedea
veselă și voioasă
cu privirea mea din prima zi de școală

Lacoonisme

Cabana unchiului Tom – Cabina unchiului Tom – titlu original Uncle Tom’s Cabin

Ceea ce ar trebui să vezi
este documentarul alb-negru
care se așterne treptat
în spatele ochilor mei

”Nu e ușor să scrii în aer liber, mai ales când în copaci corbii se răsucesc ca niște momițe …” (Bacovia, Dintr-un text comun)

Am cartofi da’ n-am ulei
și
De la șunci și antricoate am ajuns la găini moarte
(Taraful Constantin Lătărețu la TVR, Politică și delicatețuri, Mircea Dinescu)

Magda îmi spune că sunt om de litere. Nu sunt om de litere, dar am citit, nu mult, ci cu o sete care m-a făcut să-mi amân (până acum) sinuciderea…

A fost odată
un om de sare
un om de zahăr
și un om de litere

Ermetism efervescent, impetuos, insurecțional

Ce se întâmplă când te încăpățânezi să-ți păstrezi mințile? Mai întâi o încordare a corzilor mentale … Apoi? Apoi nimic.

În pliantul de la Kaufland deschis la întâmplare pe masa din bucătărie, fotografia unui termos și, imediat dedesubt, o gravidă ținându-se de burtă. Și-o privește pierdută, cu zâmbetul acela…

Îmi este gâtul prea uscat, aș lua o gură de metrou …

Niciuna din ideile care mă fascinează nu are capăt. Există un capăt al ideilor? Spunem că ducem o idee până la capăt, dar capătul acela nu e al ei, al ideii, e al nostru, limita …

Capabil de profunzimi insondabile
bun, și la ce ți-a folosit?
Ajungi acolo …
totuși nu poți rămâne ”acolo” o veșnicie
un fel de fototaxie te împinge înapoi
trebuie să revii
și atunci revii
dar te întorci mânjit
mânjit de umbre
mânjit de întunecimi
lipsit de intimitate
te zgârie fiecare colț de realitate
privirile semenilor devin ace
pe care petele întunecate de pe tine le absorb:
tu știi ceva, ai văzut ceva
ce noi nu știm
pleacă!
te vezi din nou obligat să te gândești la subiecte listate
repertoriate
revii pe segmentul de fals plat
– clasamente
– nume
de oameni
de femei
de locuri
– date
– adrese
adică tot ce NU ar trebui să te intereseze …

Ți-ai luat inima-n dinți, ok
Dar ce se va întâmpla când va trebui să-ți scoți dinții din inimă?
Sau poate vrei să-ți trăiești toată viața cu dinții în inimă?

De înnebunit sigur că înnebunim cu toții, dar hai măcar să înnebunim frumos

Scrisul ca antidot al nebuniei, dar nebunia se umflă, împinge capacul, vrea să dea în foc …

E rouă pe schele iubito
cireșele-s pline cu sânge …

”Cine iubește și spune, ăla nu e om pe lume
Cine iubește și tace nici dracu n-are ce-i face”
(Taraful lui George Ness)

Ce valoare pot avea ”succesele”, când trăiești într-o lume care ea însăși este întruchiparea eșecului? Succes în lumea ratată

Stam așa cu sufletul nevândut
eu mă uitam la el
el se uita la mine
eu ronțăiam semințe
el semințea pe sine însumi
Noi nu ne-am trăit vârstele suflete ziceam
noi nu ne-am trăit vârstele
la fiecare vârstă am așteptat o simfonie
care n-a mai venit niciodată

Despre deșertul din interiorul cămilei.

Propionat de clobatezol (Dermovate)

”În cadrul evenimentului am PROBLEMATIZAT cu copiii utilizarea telefoanelor mobile” Așa se ucid sufletele, în liniște, cu discreție, fără tam-tam (Angelica Iacob de la Muzeul Suțu,la RFI)

Tocirea Bunului Simț prin exces de informație
postări
știri
poezii
literatură

ro-mână
ro-picior
ro-cur

Cosmin Prelipceanu: ”Mi-a vârât-o Monet!” (despre imaginea Zilei Naționale a Franței)

Pesemne că moartea și-a lăsat undeva pe mine
sperma ei rece
de fiecare seamăn se ridică atât de politicos
atât de politicos de la masă
și-și ia rămas bun fără să zică mai nimic …

– n-am știut să joc jocul
nu i-am înțeles regulile
și nu m-am băgat –
iar asta se vede

pleacă absorbiți
de rolurile lor
de replicile lor
de șlapii lor
de grimasele lor
de sticlele lor de bere
de grimasele lor
de rictusurile lor
de reuniunile lor
de familiile lor
de dopurile din urechile lor înnegrite la vârfuri
de ochelarii lor
de caii lor
de patriotismul lor
de somnicul lor de după amiază

Pesemne că moartea și-a lăsat undeva pe mine
poate pe umeri
acolo unde ar fi trebuit să port gradele
picături din sperma ei neagră
de uit cu atâta consecvență
locurile prin care am bântuit
culorile prin care am copilărit
pădurile
proprietarii mâinilor pe care le-am atins
cărțile de vizită
cărțile …

(- Andreea, vrei te rog să mai bagi o ureche, c-a ieșit uriaș …
– Îhî!)

Corul: – Vrem să fim luați așa cum suntem!
Sufleurul: – Așa cum sunteți să vă ia duba, nu io. Ce să fac cu voi așa cum sunteți?

Publicitate:
– Și faianța? Oricum o frecați degeaba!
(mopul Hurricane Spin Scutter)

dragă mamă
și voi, doamnele mele roșii,
care nu vă mai opriți din născut
în această Olimpiadă de iarnă,
din coșciugul de abanos
impecabil lustruit
pe care l-ați văzut alunecând vertiginos pe pista de bob
ieșea o mână fluturând o batistă
Aceea a fost mâna mea
La revedere!

”La liziera timpului” (Gela Enea) Cine ne defrișează secundele?

Conectați la corabia evenimentelor …

Surprinde-ți ficatul cu Sano Hepatic!

În scris fiecare literă este literă
fiecare cuvânt e cuvânt
fiecare rând e rând
fiecare punct e punct.

În scris există liniuțe, cratime, dialoguri, semne de punctuație, cifre, simboluri
perfect egale și frumos aliniate.

În scris nu există firele de păr de pe marginea chiuvetei
nu există rufe murdare sau curate
nu există parfumuri
ciorapi
tampoane
căcăței de pisică
vânturi, valuri

În scris nu există oftaturi, bătăi de inimă, uși trântite
bormașini

În scris nu sunt dragostile
nici meduze albastre nu se zăresc
iar de morcovi din zahăr ars înfipți și-apoi topiți în inima rămasă nescrisă
nici urmă!

În pagina scrisă
curată ca lacrima și marcată ordonat cu semnele mici
frumos aliniate
nu există repulsie și nici vârtejul repulsiei
avorturi, tampoane, căcăței de pisică
nici măcar talpa roz a bunicii din vis nu există

Atmosfera în rândul acestor trupe de soldăței așternuți pe câmpul alb de luptă
este una sănătoasă, sportivă,
cazonă, spartană.

Aici nu există mucii sufletului meu
secrețiile lui
metastazele lui
El nu se încadrează în nici o geometrie

În scris nu există mări, oceane, plaje
nici măcar un căluț de mare

și nici senzația că
în baie fiind
și punând mâna pe burete ca să-ți săpunești piciorul
nu vei ajunge niciodată la călcâi

Toate acestea se lasă văzute puțin mai târziu
ca prin ciorapul ud de mătase al primei femei.

26.07.2017, ora 12.34
În redacție liniște de căldură mare, amorțeală, vacanță, lehamite. etc. Brusc, Alex explodează:
– Ce p… mea e aia mini-atac terorist?