Paradigma paradisului paradit – 2016-06-14

note decembrie 2015 – mai 2016

Vine un sentiment în picaj
își înfige adânc ghearele în inima mea
și zboară cu mine-n tării…

Sunt un fel de paranteză
o virgulă a Paradisului …

Din pricina vieții sufletul nu poate respira decât spasmodic …
Și puținele guri de aer pe care le poate trage, nu din această viață și le trage …

*

Stau deoparte de ei,
cei care-și trăiesc viețile
intimidându-se unii pe alții
de cei care-și măsoară forțele
intimidându-se unii pe alții
Stau deoparte
ca un crevete
și torc.

*

”Pierzându-mi zeii casei și bunurile pământești, am căzut în țărână ca o pasăre cu aripile tăiate și atunci curajul pe care ți-l dă sărăcia m-a împins să fac versuri” (Horațiu). Rândurile scrise, lăsate în urmă de un om care a murit, ca firicelele de sânge din colțul gurii împușcatului. Sau tentacule, antene … Marii poeți morți se folosesc de trupurile noastre, de simțurile noastre …

”Pe pianina lui îndopată cu fulare (din scrupul de bună vecinătate) avea fotografiile mormintelor lui Beethoven și Brahms, iar pentru el jazzul inclusiv de acolo începuse” (Eugen Ciurtin despre Johnny Răducanu, Dilema Veche, 7.01.2016)

Președinta Braziliei este acuzată de ”maquillage des comptes publiques” (France 24, mai 2016)

Politica, – Un fel de solemnizare a mofturilor omenești.

Maria de Montserrat Viviana Concepción Caballé i Folch.

Campionii gândirii mâloase.

– Stați liniștiți, am trăit experiențe mai intense decât asta, zise el cu un surâs de pe patul morții.

Puterea de a NU te realiza.

Mă întind în patul cald și moale ca și cum m-aș întinde pe o stâncă umedă și rece. Merită să mori de grija senilizării Europei?

”Les italiens ésperent maintenant…” (RFI) Pe românește: Sperma ta dar speri degeaba!

Când un copil începe să observe cum adultul său își pierde caracterul, sufletul… știu, cufărul cu cuvintele pe care aș vrea să le spun e ascuns undeva, îngropat adânc… când voi ajunge la el nu voi mai avea mâini.

*
Era un poet care se tot ducea la femei
Într-o zi s-a dus iar la femei
și n-a mai venit.
Devenise el însuși o femeie
ca acelea la care ne gândim când spunem
”la femei”.

*

Înțelesul anumitor cuvinte nu îmi intră cu nici un chip în minte. Pernicios – nu poate fi cineva care face rău. În mintea mea nu intră decât o pernă pufoasă.

Câine lătrând la căpătâiul copilăriei.
Câine întins pe mormântul copilăriei …

Dacă îi observi cu atenție pe cretinii care pretind că conduc lumea, nu ai cum să nu începi a crede în Dumnezeu.

Compară:
Rabindranath Tagore: ”Fericirea iubirii e scurtă / Durerea iubirii ține toată viața”
Nana Mouskouri: ”Plaisirs d’amour ne durent qu’un instant / chagrins d’amour durent toute la vie”

Încerc să nu fiu poet și nu pot
în fața poeziei devin concentrat, pragmatic, eficient și mă umflă râsul
sunt poet doar atunci când nu trebuie.

*
Țesem cuvinte frumoase, le înrămăm și le atârnăm pe pereți
apoi le studiem ținându-ne cu mâna de barbă,
emitem opinii.
Facem tablouri din ceea ce de fapt ar trebui să mâncăm.
Ca și cum am lua copanul, friptura din cuptor,
am monta-o pe un suport înrămat
și am atârna-o pe perete
să fie frumos
(uite, părinții mei n-au avut neam de neamu lor ce mânca și uite eu acuma am ce mânca, ce frumos, ce frumos, nu?)
Copan douămiist
copan postmodernist
vorba poetului: ”Și l-a prins cu rața-n gură”
de fapt nu l-a mai prins niciodată
căci rața pe gât dusu-s-a
Ne închinăm la rața din tablou.
Suntem poieți!

Un părinte de la Colectiv spune despre fiul său: ”Îmi pare rău că a murit așa tânăr și nu a văzut și el ce înseamnă viața…”
– Să fiu iertat, dar fiul acela, sufletul fiului aceluia, nu a pierdut NIMIC. Sunt ținut în loc de un NIMIC fără sare!

*
Câtă minciună Doamne
Valuri și valuri și valuri de minciuni
și totuși … cu
toate acestea …
sub toate acestea
… secundele în strugure leșină.
*

Dacă în timp ce scrii creionul ți se face albastru, lasă un semn AICI.

Diferența dintre a-l citi pe Nichita la 17 ani și a-l citi acum, la 48, este că atunci eram cu desăvârșire CONVINS că el înțelesese CEVA la care urma și eu să ajung, un ceva pe care aveam și eu, după niște eforturi, fără nici o îndoială, să-l înțeleg…nțeleg…țeleg…eleg…leg…eg…g.

”Cad orele din pom. Ciorchine
secundele în strugure leșină”

Cercetătorii britanici au constatat că stăncuțele evită cuiburile în care văd ochii unei alte stăncuțe. (calendar de bucătărie).

Ochiul bun de strivit, ca un furuncul.

Era pe vremea când fasolea era doar o parte a problemei, nu și soluția ei.
Când copilul își aprindea țigara de la candela mamei…

Numărul și puterea proștilor crescuse în așa hal încât oamenii buni evitau să se privească unii pe alții, din pricina rănilor …

Bunica mă fugărește în vis aruncând după mine cu meduze. Meduzele îmi șuieră pe la urechi, dar nu mă ating …

România: vălurirea valorilor
Olanda: valorificarea valurilor.

”Îmi învățam cuvintele să iubească
Le arătam inima
și nu mă lăsam până nu le făceam să bată.
Și dacă nu foșneau
le pedepseam spânzurându-le
de câte o ramură de copac” (Nichita, Ars Poetica)

și dacă nu cântau le sechestram în cuiburi și în ouă
în cutiile de contrabas, sub capacele pianelor
și dacă nu plângeau le închideam în mame și în prunci
și dacă nu alergau în galop, le împungeam cu pintenii și le biciuiam
și dacă …

Mâncam ciocolată cu lei
mă ștergeam de sângele lor pe genunchi
mă înecam cu propria mea rotulă
scheletul meu strălucea strălucea strălucea

”Qui ne me comprend pas, ne comprend pas la mer” (Alain Barrière) – barierele inimii – baierele inimii

Adevărul ar trebui să fie un mare TÂMPIT să se lase dezvăluit aici, în această lume, în această dimensiune, în această matrice …

Unul din sensurile cuvântului ma(ă)trice: oaie cu lapte (în Banat. Ciobanul cu oi cu lapte se numește mătricer). Hai cu matricea la păscut neamule! Să mulgem matricea.

Periodic
în oglindă
privirea i se defocaliza
i se defocaliza
i se defocaliza …

Scurt tratat despre decolarea submarinelor decolorate.

Fascinatio Nugacitatis
Cuculatus gymnopoda
Pascal, te voi mai relua?

Cel din care mă trag îmi șoptește la ureche:
”Și totuși e prea puțin ce ni se întâmplă!”
Dar nu cel din care mă trag
poartă aceste șosete
pe care mi-a amorțit privirea.

Chiar și viziunea celui ”desăvârșit” este tot o percepție.

Panciatantra. Doi șacali, Karataka și Damanaka, stau pe cozile lor și privesc pădurea. După o lungă tăcere unul zice: ”Ușor se umplu mâinile întinse rugător ale unui șoarece!”
și
”La ce folosește nașterea aceluia care numai răpește tinerețea mamei sale?”
și
”Regii, femeile frumoase și lianele îmbrățișează de obicei ceea ce le stă în preajmă”
și…..

Cu inima la strâmtat.

“La întâlnirea aceea ți se va decide viitorul. Și… cine știe, poate ai să capeți și un trecut!” (Verișoara lui Rudolph (Omar Shariff) către Maria (Catherine Deneuve) în filmul Mayerling.

”Mâncăm șorici în rochii lungi, de seară, cu spatele gol” (Selma Iusuf, Dilema decembrie 2015)

Versuri pe care se poate aluneca de vezi stele verzi și Deschisul lui Rilke.

”Real e călăritul veșnic. Justă-i copita”. Ceea ce-l face pe Celan să spună asta, este Poezia.

Celan: Inimă bărboasă

Celan: Un mic armăsar gonește peste degetele răsfoind
(Un mic armăsar gonește peste degetele sforăind…)

Celan: Nori și lătrat
ei scurmă nebunia-n ferigi

Era un copil strivit între zăbrelele încinse ale propriei inimi, cutii toracice… copii toracici

Sistemul social de castrare a elitelor, castrarea subtilității …

Căcățel de bunică în closet.

Lumea încearcă să te facă asemenea ei,
cu orice preț,
prin orice mijloace,
cu orice tentacule.
Prin intermediul unor pioni – bunăoară propria mamă,
bunăoară propria tată,
bunăoară iubita-ți –
care habar nu au de rolul pe care îl joacă.
Miza e discernământul.
Discernământul e miza.

Celan: ”… și de douăsprezece ori îi spuneam TU nopții cuvintelor tale”

Celan: ”… iar ce-am visat se cațără pe mine fără glas”

Celan: Poezia Ulcioarele, pagina 80

Celan: Poezia Întreaga viață, pag 62

Celan: ” … ea îți piaptănă sarea din gene și ți-o servește la masă …”

Celan: ”Băut-am ploaie noi / Noi ploaie am băut”

Celan: ”Tu, oră, din aripi dai în dune”

Celan: ”… pleoapa cea de cenușă sub care ochiul surorii zăpadă pentru gânduri torcea …”

Celan: ”… iar moartea pășind din deschiderea pleoapei va frânge de bun venit pâinea …”

Celan: ”… o verticală tăcere de piatră / (o piatră) ce ocolește a diavolului scară”

Celan: ”Clară-i noaptea (…) ea luminează-n larg peste mare, / trezește-n strâmtoare lunele și le ridică / pe spumegândele mese, / mi le spală bine de timp: / Argint mort, înviază! / Fii blid și castron, precum scoica!”

Celan: ”Lasă copitele visului tău pag să vorbească zăpezii pe care ai suflat-o de pe culmea sufletului meu”

Celan: ”… eu te dezleg de Aminul care ne asurzește, de lumina de gheață ce-l mărginește”

Celan: Poezia ”Apă și foc”, pag 98.

Celan: Poezia ”Eu știu” p 143

Celan: Poezia ”În fața unei lumânări” pag 134

Celan: ”Abrupt, în suflarea mării, naufragiata stâncă surioară”

Celan: Poezia ”Noi te vedem” pag 155

Celan: ”De stea survolatul cuvânt / de mare stropitul”

Celan: ”Spinul rana pețește”

Celan:
”Marea
gustată
băută
visată-n
zadar”

Celan: Poezia Psalm, pag 236

Celan: ”Tu pe vremuri.
Tu, cu palidul,
spartul cu dinții,
mugur”.

Celan: ”Mai știi tu că eu am cântat?
Cu pomul sclipind am cântat, cu timona
noi înotam”

Celan: ”Provizie de inimi înlemnită”

Celan: ”Dig de / silabe, de-a mării / culoare, departe / în Nenavigat”

Celan: ”Juliette, Juliette: ghiftuită de viață râgâie / râgâie slobozind ghilotina, – call it / love”

Ce lan, domnule! Ce lan! Seamănă cu Bob din lan.

Ochiul sluga imaginii

A folosi scrisul (învățat la școală) pentru a nota poezie – samizdat?

Unul din cele mai entuziasmante gesturi poetice pe care le-am întâlnit: pe când poetul François Villon avea doar câțiva anișori, lupii, poate chiar lupișorii, invadau Parisul …

Poezia nu constă în cuvintele ei, poezia folosește cuvintele din disperare. Iar ghilimelele nu le pun mereu, pentru că uneori, atunci când punem ghilimele, este ca și cum am închide în sicriu o idee, în numele celui care a rostit-o.

Știre RRA ianuarie 2016: ”Spitalul din Galați a achiziționat 20 de cărucioare și mai multe băncuțe de așteptare noi”. Puternic sentiment de solidaritate cu acele băncuțe.

Definiție rebus? Fără carii = anticariat.

Ca și cum ai vrea să-ți iei viața în propriile mâini
și nu-ți mai rămân decât ochii
topirea mâinilor s-o vadă.

Îmi plac țigările scumpe de foi, dar doar fumate la cantina săracilor.

Gheață la mall!

Poeții sunt niște băieți buni cărora societatea le-a amenajat un fel de țarcuri unde să vorbească singuri, să nu deranjeze lumea adulților, pentru ca adulții să meargă liniștiți, zi de zi, la joaca lor de-a proștii și hoții. Căci bine a zis cine-a zis: ”Esta noche de tequilla bum-bum!”

M-am ascuns în literatură, așa cum ar fi trebuit să mă ascund sub poalele mamei, marele, singurul meu demon!

”Nepotul unui patron de stână a legat de gâtul unui cioban o talangă” (tion.ro citat în Dilema de Rodica Zafiu, în contextul protestelor oierilor din fața Palatului Parlamentului, decembrie 2015)

Povestea prichindelului care gândea în perspectivă.

Râgâitul Juliettei.

Procrastinație sau Prost – creti – nație?

Să arăm și să semănăm câmpul vizual! Dar cu ce?

Crimăvară care-ai fost / nu veni, n-ai nici un rost.

Autoeducație în siajul unui amor nedobândit.

Pe strada Batiștei un copil cânta ”Am pierdut o batiștuță”

Din brațele mamei pe scara metroului un bebeluș mă privea cu o privire IMPERIALÃ.

Ceasul de la Universitate a dispărut! (februarie 2016)

Când eram mai mic și mi se întâmpla să tremur cu câte o carte sublimă în mâini, visând că într-o zi poate voi ajunge să fiu și eu ”scriitor”, adică unul ca cel care a scris ce țineam eu în mână, capabil să producă altora emoții ca cele pe care le simțeam eu citind, nu-mi imaginam că el, scriitorul, viața lui de zi cu zi, cu sculat dimineață, spălat pe dinți etc, trece, curge printre contemporanii lui aproape ca un necunoscut, neremarcat, neluat cu adevărat în serios, decât ca un obiect de divertisment sau de idolatrie … nu-mi trecea prin cap că ei, oamenii, ceilalți, semenii lui, semenii mei, sunt atât de absorbiți, atât de absorbiți de jocul lor de-a hoții și de-a proștii pe care îl numesc viață, jocul acesta pe care-l acceptă de bunăvoie, matricea asta strâmbă moștenită din generație în generație ca o datorie de onoare, acest edict prin care li se impune să-și facă rău unii altora, în care cad ca niște momâi delabrate – încât să nu vadă valorile despre care el scrie, strălucirea lor… ce fel de orbire și cum le-a fost injectată? Și de ce eu am fost scutit de această orbire? (Totuși casa e cea mai importantă, totuși mașina contează, totuși copilul, totuși muierea etc) Ce să fac cu această vedere? Cât o să-mi reziste ochii? Cât mai e până vor deveni doar două furuncule?
Dar uite că m-am făcut mare și-am înghițit-o și pe-asta. Nu fără un râgâit consistent, al cărui miros sper să-l simți și tu cititorule.

”Un om nu trebuie să învețe să scape de complexe, ci să învețe să le accepte, pentru că ele îi conduc comportamentul în lume” – Toate citatele din Freud, peste care dau întâmplător, prin reviste, cărți, internet etc, nu fac decât să-mi confirme că decizia pe care am luat-o, cu mai multă vreme în urmă, de a nu-l citi, a fost una din cele mai bune decizii pe care le-am luat vreodată. (Deși, nu mai bună decât cea de a-l citi cu sfințenie pe Jung).

Coreea de Nord a bombardat Coreea de Sud cu hârtie igienică folosită (știre 2.02.2016 JoongAng Daily, citat de The Telegraph)

”Rădăcina limbii este irațională și are un caracter magic. Danezul care articula numele lui Thor, ori saxonul care articula numele lui Thunor, nu știau dacă aceste cuvinte însemnau zeul tunetului sau zgomotul ce urmează fulgerului. Poezia vrea să se întoarcă la această magie veche. Fără legi prestabilite, procedează în chip șovăitor și îndrăzneț, ca și cum ar păși pe întuneric. Poezia e un joc de șah misterios în care tabla și piesele se schimbă ca într-un vis, și după moarte mă voi închina în fața lui” (Borges)

”Planeta e poroasă și e adevărat
Că orice om în Gange o dată s-a scăldat” (Borges)

În engleză ”accolade” înseamnă și premiu! Încurcate sunt căile Domnului!

Februarie 2016. Buletinul de știri de la Radio România Actualități începe așa: ”Minerii din Valea Jiului au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva problemelor cu care se confruntă”…
Urmează o știre care începe așa: ”La Miunhăn, în Germania, a avut loc …” etc

Cât valorează atenția Lumii? De ce ne scoatem ochii pentru ea? Cu ce ochi ne va mai da ea atenție?

”Ah Timp, Bordel al Vieții mele” – deci Viața intră în Timp ca într-un Bordel. Deci ea vine de undeva din afara Timpului. Din Deschisul lui Rilke!

Evoluție: După ce am primit premiul de la Mizil, la încheierea ceremoniei, când m-am ridicat de pe scaunul pe care stăteam în sală, privirea mi s-a intersectat spontan cu cea a doamnei Ileana Vulpescu, care mai zăbovea pe scaunul ei de la masa juriului, pe scenă. Am avut senzația stranie și onorantă că îmi aștepta privirea. Apoi mi-a oferit un zâmbet de neuitat, apreciere cu încurajare cu … etc. M-am simțit înălțat. Am încercat să-i transmit prin zâmbet că mă onorează, că sunt surprins etc . Nu știu dacă am reușit…

Ziarul Financiar, 15.02 2016 – Pambac Bacău atacă piața de patiserie congelată!

Știrile ProTv, februarie 2016: ”Compania de apa HidroPrahova a pus in ultimele zile afise prin care oamenii sunt informati ca, din data de 8 febuarie, “apa livrata in orasul Breaza are parametrii de potabilitate neconformi. Pana la intrarea in parametrii normali de potabilitate, incepand cu data de mai sus, va rugam sa folositi apa numai in scopuri fecaloid-menajere. In eventualitatea folosirii apei pentru consum, ea trebuie obligatoriu fiarta in prealabil, min. 10 minute”.

Să ne păstrăm sufletul prin viață ca pe o candelă aprinsă pe care o aducem pe stradă acasă de la Slujba de Înviere, zise pârlitul…

El își strivea zilele în unghii, ca pe purici…

Ce albastru e cerul… de ce sora lui, ceara, e galbenă? Ce ascuțit e Cubul. De ce sora lui Cuba e mai rotundă?

”Curios e că un ciob dintr-un vas excepțional cuprinde uneori mai multă frumusețe decât vasul însuși, care, complet, se derobează dialogului, poate pentru că intră într-o categorie gata făcută, care-ți rămâne străină, o invenție a istoricilor, chiar când îl ai în fața ta, la muzeu (…) Un ciob cu o singură literă kufikă, pe care l-am găsit în Maroc, m-a atins mai mult decât toată farfuria cu verset coranic pe margine din care provenea (…) Setea de cunoaștere se stinge bând din vase sparte….” (Cătălin Pavel, arheolog și scriitor, Dilema Veche 11-17 februarie 2016)

”Zilele trecute Camera de Comerț a Olandei a emis un document prin care recunoaște în mod oficial Biserica Monstrului Zburător din Spaghete” (Dilema veche, Cu ochii în 3,14, 11-17.02 2016)

Când vine vorba de limba franceză mi se întâmplă ca în minte să-mi apară, înainte de orice asocieri lingvistice sau expresii, sau sinonime – imaginea micului penis al tatălui meu, care mă lua cu el în baie, în timp ce făcea duș, ca să mă asculte la franceză…

Tu nu știi ce mușchi și ce umeri și ce palme de piatră îmi trebuie ca să-mi iau inocența-n spinare …

Viață la litru … Viață la pet… Viață la bax … Viață de zahăr pe băț …

23.02.2016 ”Este JOSNIC să parchezi așa”, îi spune un copil de 3-4 ani mamei sale în timp ce trec pe lângă o mașină care bloca complet trotuarul de pe strada pe care stau … stau … stau … Re Stau!

Varicella de la Vrancea …

Campionatul Regional de sărituri în casa liftului

Un meci în care unii țin cu lumea asta și alții cu ale lor …

Jennifer Lawless – profesor de științe politice la o Universitate americană…

Vine Diavolul și dintr-o singură lovitură îmi retează mâna cu care vroiam să scriu … – Ce faci nemernicule, ce-ai vrut să scrii? Așa ne-a fost învoiala? – Dar mâna mea e o coadă de șopârlă, Mylord …

Partidul Periilor Patetice

FLUCTUAT NEC MERGITUR – căzut în valuri dar nu înecat (mottoul Parisului) – cum ar veni, Nu mor caii când vor câinii …

”Vei semna cu noi un contract pe perioadă nedeterminată” – mi se spune la RFI. Ce diferență între a auzi asta la 26 de ani (Nine O’Clock) și acum la 48 …

A te juca pe propriul tău telefon
a spune pietrelor că sunt pietre …
dar la urma urmelor noi suntem pietrele
de la rinichiul zeului tocilar…

Eschivele Paraschivei

UE, sunt doar o celulă într-un organism care îmbătrânește, care e deja bătrân … Pe boschetar nu-l primesc în casă decât dacă vreau eu, dacă citesc ceva în ochii lui… Senilitatea este lipsă de discernământ …

Ceea ce mi se pare înnebunitor în viața de cuplu, este că trebuie (sau mă simt obligat, presat?) să-mi explic stările, să-mi justific valurile de sânge care îmi inundă periodic mintea, fără niciun motiv aparent … Depresii acute în plin soare, furie oarbă, furie falsă? față de ideea de viață, față de ideea de a fi fost născut… Singur fiind nu am o problemă să traversez stările astea, mă eliberez în general de ele prin scris. Dar în cuplu trebuie să explici toate astea, să le dai un sens, o justificare, iar dacă explicațiile, justificările nu sunt acceptate, ești imediat sancționat, lovit fără milă acolo unde te doare mai tare …

Cum se manifestă îmbătrânirea la păsări? De ce păsările nu au riduri? De ce nu albesc, de ce nu li se albesc penele? De ce nu le cad penele? … Sau ciocul – li s-ar putea șubrezi, desprinde … Sau poate doar începe să le tremure zborul …

*

În ziua aceea oamenii deveniseră cu toții niște neoane.
Erau neoane în șlapi, neoane cu mustață, neoane în blugi,
neoane gălăgioase, neoane timide,
neoane cu țâțe mari sau cu țâțe mici,
unele alăptând la sân mici neoane colorate …

Printre neoane rătăcea și un mic eon,
își pierduse ”n”-ul din față
și brusc deveni invizibil
nebăgat de nimeni în seamă.

*

A spune (în scris) ”zâmbesc” este un fel de a-ți pierde misterul …

”Într-un bar intră 5 idei fixe” (Titlu Cătălin Pavel, DV martie 2016)

Bufnița albă văzută noaptea prin tavanul serei de la Institutul pentru protecția plantelor. 1988.

Oameni de presă … Oare ei chiar ”fac” realitatea? Nu e exclus. De vreme ce realitatea nu există …

Iohannis vrea să-și ia stropitoare de 622 000 de euro (știre martie 2016)

Când mai moare câte unul din noi – ce curată, ce pură e absența aceluia …

În clasa I fiind, o așteptam pe bunica să mă ia de la școală. Într-o zi a întârziat mai mult. Am intrat în panică, dar nu am spus nimănui … În cele din urmă mi-am înfipt dinții în inimă și am luat-o încet către casă (e la doar câteva sute de metri de școală, dar nu în linie dreaptă). La un moment dat am văzut colțul blocului meu. M-am speriat atât de tare încât am luat-o la fugă plângând, înapoi, către școală. Unde până la urmă a apărut și bunica …

Bicicletă, administratoare, bloc, subsol, inundație boxă, wc înfundat cu pungi de plastic, iubește-ți aproapele?

”Nu cu mult timp în urmă trebuia să cunoști cel puțin latina pentru a-ți asigura prezența în elita intelectuală. Azi ajunge să renunți la televizor”. (Alexander von Schonburg – ”Arta de a renunța”)

Asociația Descrescătorilor de Animale
Asociația Descrescătorilor de Oameni.

La RFI: înnobilat și vulnerabil. Apoi impostor … De fapt de la bun început: impostor.

Copiii par uneori bătrâni în miniatură. În devenire …

”Registrul de socoteli al Confreriei Maicii Domnului din 1498-1499 menționează prânzul dat de fratele Hyeronimus Bosh la el acasă, ocazie cu care s-a servit, printre altele, friptură de lebădă, delicatesă ce apărea de obicei pe mesele nobililor” (Silvia Colfescu în Observator Cultural, 24 martie 2016)

”Il y a des dessins
où la poule a des seins.
Où elle est vivipare
et ça la sépare
de tous les oiseaux
plus laids ou plus beaux
qui sont ovipares
même dans les tableaux … ”

(Fragment din poezia ”Topless oblige”, scrisă direct în franceză de Șerban Foarță, din placheta ”L’endroit est adroit l’envers est en vers”, lansată la ”Salon du livre”, Paris, 19 martie 2016, seara …)

Miercuri 30.03, ora 7.00 dimineața. În metrou m-am surprins făcându-mi-se milă de o doamnă între două vârste, cu aspect de profesoară, îmbrăcată ca de serviciu, care adormise pe scaun. Gândul că se va trezi aproape că m-a umplut de lacrimi. Să ne ia în ochi pe noi, cei înghesuiți de bălăngăneala trenului, holbându-ne la ea … Ce umilință!

A citi nu este despre viața, povestea, poveștile, imaginația ALTORA. Cititul este despre TINE ÎNSUȚI.

În metro citesc peste umărul cuiva care citea Click (? sau Libertatea?) următorul titlu de deschidere de pagină: ”Klaus Iohannis, despre cartelele preplătite: BUNÃ – ZIUA!”

Ogive gotice
Ogive nucleare.

Să vorbești fără să gândești. Cum poți învăța asta mai bine decât la școală, acolo unde ești obligat să înveți pe de rost poezii și să le reciți fără să te gândești la ce spui?

Ocupația? Lustragiu de miriapozi.

Societatea Națională Coaiele Ferate (societate pe acțiuni negândite)

Îl obosise viața în așa hal, încât s-a hotărât să facă un copil, să-și pună viața în cârca copilului. Iată o formă specială de egoism. Bine deghizat în dragoste. De sine!

Cititor scufundător.

Titlu news.ro: ”IKEA recheamă o pelerină de liliac pentru copii” (mai mulți copii s-a zgâriat jucându-se cu ea)

Șerban Călătorescu

Unii sunt umiliți prin sărăcia care le este destinată, alții prin bogăția care le caricaturizează sufletele. Oricum o dai viața e umilință.

Vânător de cuvinte.

”Au apărut unele mârâieli ale unor neînzestrați …” (Nichita Stănescu despre ”criticii” lui Eminescu)

aprilie 2016, pe la prânz. Sunt la volan. Din spate se aude o sirenă puternică. Trag speriat de volan și opresc. Trece pe lângă mine în mare viteză o motocicletă. Pe spatele motociclistului scria ”Pompieri”!

Cuvintele, rostite sau scrise, au un fel de zornăit ca de chei aruncate pe masă, care ne întunecă auzul, care le eclipsează înțelesul, care ne derutează gândirea … Ce-i de făcut? Să dăm din umeri.

Partidul Național al Răzgândacilor.

Povestea gândacului și a răzgândacului.

El dădu buzna în cameră, trânti ușa de perete și întrebă urlând:
– Timpul, unde e Timpul?
– Nu știu, să trăiți! am sărit în picioare
– Când vine să-l trimiți urgent la mine!

Parpală! Pe unul din pacienții lui tata îl chema Parpală!

”În preajma oului roșu simțim că ne aflăm în preajma valorii” (o doamnă ”etnolog” la Realitatea TV, 28.04. 2016)

Mă cununasem c-un stigmat …

Iubita mea a început să plângă zilele trecute în timp ce-mi povestea din ziare articole despre cum se tergiversează la infinit soluționarea dosarelor Revoluției… Ce-aș fi putut să-i spun? – Zi și tu, ca Cioran: Sunt un cetățean al lumii – cea mai bună condiție pentru un intelectual… Muncește și tu pentru consolidarea propriului tău intelect. Altceva ce să-i fi spus?

Când vorbim de oameni capabili, valoroși, de care ”țara are nevoie” nu-i luăm în calcul pe cei paralizați de Prostia poporului în mijlocul căruia au fost născuți, de cei definitiv retrași într-o catatonie irespirabilă, dar oricum mai ușor de suportat decât fețele și glasurile semenilor. Ce rost are să faci valuri, ce rost are să te miști chiar, într-o societate ale cărei fundații sunt ”noi muncim nu gândim”, ”Iliescu-apare, soarele răsare”, ”Moarte intelectualilor”, etc? Nu-i luăm în calcul pentru că dacă ne-am gândi la ei, am paraliza și noi. E doar Frică. Atâta tot.

Cum îți poate transforma poporul în care te-ai născut viața într-o caricatură … În fond nu merită oare popoarele să fie puse să se ucidă între ele? E o selecție naturală. Era! Politica are logica ei. Avea!

TOCIKI I PÂPKI? (Puncte și coșuri? – reclamă TV la Garnier în Bulgaria)

Cu urechea la tv prind acest fragment de știre: ”Traian Băsescu s-ar putea prevala de dreptul la tăcere”

Marea arunca pe plajă grămezi de dileme
mă plimbam pe nisip și o coasă începuse să-mi crească pe umăr …

Cuvintele pot fi vizuini ale sentimentelor. Ele ar trebui să fie vizuini pentru sentimente, nu pălării sau voaluri sau niqaburi …

Șervețelul de la Ialta.

Cel care gândește rațional e împiedicat de emoții, dar cel care gândește emoțional nu e împiedicat de nimic, cu atât mai puțin de rațiune …

Îmi luam ochii de la lucruri
de la fiecare în parte
căci fiecare lucru pe care îl priveam
încerca să-mi bage un deget în ochiul privitor
jucătorul de tenis Volandri de pe ecran
privirea lui concentrată pentru VICTORIE
pentru PERFORMANȚÃ
pentru MARELE CÃCAT
îmi înfige degetul în ochi
floarea de pe masă de la Giulio
albastră
violet
vrea să-mi înfigă degetul în ochi
trecătorul contra-privitor de pe stradă…
în ochi, totul căuta să mi se înfigă în ochi…

îmi extrăgeam ochiul din lucruri
și nu-l închideam
refuzam să-l închid
îl fixam pe hârtia de scris
și care nu are deget
de băgat în ochiul meu
muritor.

Toate aceste stări de spirit, dacă sapi la rădăcina lor, nu găsești decât frica de moarte. Eterna Necunoscută… A une passante, cum ar zice președintele Baudelaire.

Cocleți, oriunde te uiți hoarde de cocleți!

Chipurile de copii pe care le văd întâmplător pe stradă, în parcuri, de mână cu părinții etc, devin chipuri de adulți, chipuri încercănate, chinuite, îndârjite, strâmbate de ură …

Numele științific al pupezei: UPUPA EPOPS

Puterea omului prost:
cu un singur gest
cu un singur cuvânt
cu o singură silabă
cu o simplă privire
îți poate dezorganiza gândirea.
E ca în dragoste …

Șauărgel și-a luat Shower Gel.

20.05.2016 Iohannis despre cazul Hexi Farma: ”În momentul în care primim informări, le citim și ne considerăm informați”.

Balada violatorului de molii.

Un trafalet cu rezervor devine o dietă cu banane …

AM FOST născut, nu M-AM născut. Nu eram o ființă ca să pot lua decizii, ca să pot îndeplini acțiuni reflexive (pe mine mă).

Poezia nu e materie ci anti-materie.

Porțelan

Doamne, pierderea
trupului meu subțire
de adolescent
e doar o glumă de-a Ta
nu?

Mi-l vei da înapoi, atunci, la final, nu?

Gândește-te puțin: ”Mie redă-mă!”…
nu-ți sună cunoscut?

”Mie redă-mă!”

Multiplicări
multiplicări ale tale suntem, nu?

Hai, gândește-te, știu că gândești.
Doar dintr-un Gând a început totul, nu?
Sau Cuvântul, acela de la început,
a fost doar o interjecție negândită?
Un sughiț?
O râgâială?

Sau poate te supără întrebările
și te vei ascunde sub pulpanele negre?
Te vei dizolva din nou în scleroza aceea revoltată?

Sau poate te vei îmbrăca cu el
așa cum ai făcut cu al nazarineanului
și mi te vei înfățișa așa
deghizat,
când voi muri?

Toate astea fac parte din spectacolul
pe care ni-l pregătești după moarte
nu-i așa?
Viața aceasta e un fel de culisă …
Trăim în culisele Morții.

Trupul meu gros de acum,
în plină alergare oprită,
se face de porțelan.
Noaptea nu mai e un refugiu.
Ea însăși e întoarsă pe dos
ca o mănușă.
Stelele, luna
luminează în interiorul mănușii
Și când se înnorează, se înnorează acolo,
înăuntrul
mănușii de porțelan.

*

Nu, nu mi-am terminat treaba de adolescent
am fost dat afară din clasă înainte de recreație
acu stau pe la uși și aștept ora
redeschiderii