Vis – 2020-04-16

Se făcea că era noapte iar eu pândeam trenuri. Cum apărea unul, gonind în echilibru legănat, îl înșfăcam de coadă și îl roteam deasupra capului pocnind din el ca dintr-un bici. Săreau din el oameni mici ca norii de praf din covoarele copilăriei. Se făcea că în timp ce încercam să-i vorbesc celei de care…

Reverie cu fotoni – 2019-08-22

În dimineața aceasta pe bicicletă plutind către muncile mele m-am trezit gândindu-mă care ar fi, în fond Rostul pentru care eu am fost trimis în lumea aceasta? Și prima imagine care mi-a apărut în minte eram eu pregătindu-mă pentru următoarea întâlnire cu tine. Voi fi oare la înălțimea luminii care mă lovește atunci? Fotonii aceia…

Roșii cu spițe – 2019-07-24

Mi-am zis de atâtea și atâtea ori că voi ignora tot Restul, și voi trăi doar din Poezie, prin Poezie, în Poezie etc… Dar noi oamenii, suntem un fel de roșii cu spițe … Noi nu avem (sau nu reușim să-l găsim? sau să-l păstrăm?) un Nucleu de care să ne ancorăm. Nu avem unul…

piciorușe – 2019-07-23

un gândăcel și piciorușele lui prispa de la tanti Anița și piciorușele ei brazii și piciorușele lor norii și piciorușele lor Albastrul și piciorușele lui valea Lotrului și piciorușele ei lacul Vidra și piciorușele lui găinuțele și macii, cu petalele și cu crestele lor străbătute de soarele dimineții și piciorușele lor fragii și piciorușele lor…

Elegie pentru un creier-arlechin – 2019-07-02

Creier-arlechin tras în nenumărate direcții de nenumărate, imperceptibile fire: surâzători, sânii fostelor mele mame mă așteaptă pe butucul călăului, teii de iunie încep să tușească scuipă sânge mânjesc această fereastră, respirație înnodată, ieșire din caracter se doarme cu carnețelul și cu pixul la cap se scrie la lumina telefonului nu se așteaptă un vers din…

J’ai d’autres chats à fouetter… – 2019-06-13

mușcata din ghiveciul de la fereastra de la care vreau să mă arunc a îmbobocit cineva mă bate la fund cu o clopotniță al treilea dangăt este de fapt soneria de la intrare fug să deschid este cortegiul meu funerar pe verticală poartă pe cap o năframă de mireasă în dreptul gâtului este chipul mamei…

You an Die – 2019-05-08

am înghițit fără să-mi dau seama toată istoria lumii uneori,când deschid gura, scot aburi din tunurile lui Napoleon prin ochi îmi ies imperceptibile lacrimi din lacrimile Hypatheei din Alexandria elina pe care creștinii au jupuit-o cu țigle în locul numit Cinaron, fumez din halucinațiile lui Constantin, când urc pe vreun munte, din nas îmi curge…

Noapte de mai – 2019-03-06

Tânjesc către Moarte, flirtez cu ea, îi fac curte, întunericul ei îmi mângâie tâmplele îmi răcorește dormitorul și inima. Privesc urma pe care trupul meu a lăsat-o în patul în care aș vrea să dorm. Îmi spune că ceea ce ”trăiesc” acum, cu inima bătând, cu respirația respirând, e moarte. Nu ai de ce să…

Ce scriam în timp ce nu puteam să scriu – 2019-03-01

Efort de memorie: 1. mă otrăvesc cu secrețiile propriului meu creier. ele îmi ajung pe limbă scurgându-se prin fisuri imperceptibile 2. Nebunia lumii intră în mine nu știu cum nu știu pe unde, prin ce fisură… Îmi făcusem un Zid. Știam că zidurile nu îmbătrânesc. Credeam. Mizasem pe asta. 3. Lumea aceasta se spală cu…

Ilizibil – 2018-06-12

… sub ochii celui care citește acest poem ar putea apărea cel mult droaia de purici ce umplu îndeobște ecranul la încheierea oricărei transmisii … poate chiar furculița aceasta știrbă care este lumea în care am fost născuți – dar nu mai mult restul rămâne: ilizibil ilizibil ilizibil Cu toate acestea observăm cum: 1. odată…