Refutări – 2012-01-05

Citește și tot ce vei citi se va adăuga nu memoriei, ci substanței tale, dizolvând-o…

” – Dragul meu Jung, promiteți-mi să nu renunțați niciodată la teoria sexuală. Este lucrul esențial. Vedeți, trebuie să facem din ea o dogmă, un bastion de neclintit…”
– Bastion? Împotriva cui?”

(Discuție privată între Freud și Jung, la o masă, într-o cafenea din Viena, la 1910, redată de Jung în “Amintiri, Vise, Reflecții)

Se arată din nou, cu o simplitate ingenuă, cum gloria marilor oameni depinde de capacitatea lor de a satisface nu setea de cunoaștere a gloatei, ci apetitul ei pentru imbecilizare. Apetit de nestăvilit, care se satisface cel mai simplu și eficient prin administrarea de dogme.

Jung este mai puțin “popular”, mai puțin “celebru” decât Freud, nu pentru că i-ar fi inferior în vreun fel, ci pentru că refuză ceea ce gloata așteaptă de la el.

“Strădania mea a fost să explic că maniile și halucinațiile nu sunt doar simptome specifice bolilor mintale, ci că au și un sens omenesc”, mărturisește el în aceeași carte.

Dragul meu Jung, regret dar cu astfel de idei nu-ți vei depăși niciodată maestrul.

Concluzie: “Trăim într-o lume în care creierul nu funcționează decât atrofiat” (Denisa dixit).

Revin și întreb: Bastion? Împotriva cui?

Ce e de făcut?! Iată câteva propuneri:

“… Iar eu pândeam acolo
Să văd ieșind din stânca ei pe Scila
Ce-amenința cu moartea pe tovarăși
Dar n-o puteam zări de nicăirea
Și ochii mi-obosii cu-adulmecarea
Dihăniei pe mohorâta stâncă…” (Odiseea trad G Murnu)

sau

“Înaintam, împinși de un vânt răcoros, cu velierul. Oeri adusese traducerea lui Voß din Odiseea și ne citea în timpul călătoriei din aventura lui Ulise pe insula lui Circe și din Nekyia – coborârea în Hades, în timp ce o strălucire se așternuse peste lacul scânteietor și peste malurile învăluite în pâclă argintie” (Jung, plimbare pe lacul Zürich, în timpul studenției, cu colegii)

sau

“Cum caii, câte patru la teleagă
La joc pe câmp deodată toți iau fuga
Pocniți din bici, de saltă-n vânt și repezi
Bat drumul lor, așa din coadă vasul
Se tot sălta și-ntunecat talazul
Vârtos răsunător vuia din urmă” (Odiseea, trad G Murnu)

sau

“Aceste discuții sterile ne necăjeau pe amândoi și în cele din urmă ne retrăgeam, fiecare având sentimentul său specific de inferioritate. Teologia ne înstrăinase” (Jung despre discuțiile din adolescență cu tatăl său, preot, în care încercau să se cunoască reciproc, în “Amintiri. Vise. Reflecții.”)

și

(După moartea tatălui) “Mama vorbi pe vocea ei cea de a doua, cu mine, sau cu aerul care mă înconjura: – Pentru tine a murit la timp” (Jung era în anul I de facultate)

și (foarte interesant):

“Freud nu-l citise, după cum mi-a spus-o el însuși, niciodată pe Nietzche”

Nu te poți decide între Singurătate și Femeie, pentru că și una și alta au exact aceeași valoare, aceeași forță ca mijloace de găsire a “echilibrului”. Doar direcția diferă: una te trage către Dumnezeu, cealaltă către lume. (De aceea se și disprețuiesc atât de profund una pe cealaltă) Acționează diametral opus cu aceeași intensitate. Echilibru?

Oxitocină – hormon care declanșează instinctul matern. (gr. okytokyne – naștere rapidă)

“Renunțare! Oamenii se feresc de virtutea asta râioasă” (Victor Hugo)

Self-purification and anti-humanity (la Baudelaire)

“În legătură cu somnul, aventură sinistră de fiecare seară, se poate spune că oamenii adorm zilnic cu un curaj care ar fi de neînțeles, dacă n-am ști că este rezultatul ignorării pericolului” (Baudelaire)

Să te simți curajos doar pentru că te duci la culcare. Iată de ce merită să-i citești pe poeți!

Și este de înțeles de ce semenii săi l-au așezat în rândul poeților blestemați. Căci blestemată soartă are cel care pe acest pământ manifestă cel mai firav fir de milă pentru seamănul său. Amin.

“Asta zise. Și de la dreapta lui zbură un vultur” (Odiseea, trad G Murnu)

De propus organizarea unui simpozion cu tema “Pelagra spirituală contemporană”. Mă întreb cine ar accepta sa conferențieze.

“Există epoci în care lumea refuză să privească adevărul în față”, spune Voltaire. Ca și cum ar exista “epoci” în care “lumea” acceptă să privească adevărul în față! Ipocrizia indispensabilă a omului de lume… Sacul cu muci străvezii în care își duce existența.

Către prezumtivii mei maeștri contemporani: “Ca să vă scutesc de tentația umilitoare de a mă îndruma, v-am adus în dar bătrânețea mea”.

Cristos a debutat la 30 de ani și a creat vreo 3 ani. La 44 continuu să-mi împing debutul în vreme și, cu ajutorul lui (al lui Cristos adică) sper să “produc” ceva mai mult de 3 ani. Poate 4. (București, 3 octombrie 2011)

Violența cu care resimți repulsia față de proști dovedește că încă ești prost.

Cereal Killer.

“Capra strănută noaptea pe pășunea de deasupra capului” (primul vers care m-a curentat la Eliot)

al doilea: “În adolescența anului a venit Christ, tigrul”

Nu se putea vorbi despre fericire la el, la fel cum nu se poate vorbi despre fericirea unei ambarcațiuni care se scufundă încet, legănându-se…

Gândind profund, devii încet, încet, cu un balans imperceptibil, o simplă epavă, scufundându-se…

Valori pe val
Valori luate de val
Vălurite valori
Valoarea valurilor
Valsul valorilor pe val

Printre voi, cu inima pungă…

Călătorului îi stă bine cu săpunul.

Nu mă voi dărui decât acelei femei care s-a LEPÃDAT de simțul proprietății. (Te-ai lepădat de simțul proprietății? M-am lepădat. Te-ai lepădat de simțul proprietății? M-am lepădat. Te-ai lepădat de simțul proprietății? M-am lepădat.)

Dezvoltatorul Moarte.

Leda fără lebădă se mai descurcă, dar ce se face lebăda fără Leda? Aia e.

Vide Cor Meum (privește inima mea)

Așteptând în parcare, văd în oglinda retrovizoare laterală oameni: “ATENÞIE OBIECTELE CARE APAR ÎN OGLINDÃ SUNT MAI APROAPE DECÂT PAR”

“Sfântul Vincențiu și Grenadinele” – țară insulară în lanțul Antilelor Mici, membră a Commonwealth. Iată un loc unde chiar aș cere azil politic. Deși…

19 decembrie 1973 – Asociația Psihiatrică Americană anunță oficial că homosexualitatea nu este o boală psihică. (Dată marcată în calendarul de bucătărie 2011, Editura Flacăra)

Despre diversitatea fabuloasă a pleiadei de căcaturi prețioase (dpdv științific și academic) concepute pentru a ne educa? memoria…

“Corb spectral, cu tunsă țeastă! Zburător fără de creastă,
Coborât l-a mea fereastră din Tăria-ntunecată:
Care-i numele-ți în noaptea de Infern Întunecată?
Corbul zise: Niciodată!
(…)
Eu, trezind o rană veche, zic: Prieteni de-altădată
m-au lăsat… Și el pleca-va, ca nădejdea-mi spulberată.
Corbul zise: Niciodată!” (Corbul lui Poe, în traducerea lui Nicu Porsenna, 1944)

“Crunta, țeapăna și macra pasăre bătrână-nstafiată” (imaginea pe care G Murnu o are asupra corbului lui Poe)

“El ar fi trebuit mustrat, fiindcă și-a irosit tinerețea în contemplație, cu intenția de a poetiza la maturitate. Prin urmare judecata sa e prea corectă. (Poe despre Wordsworth)

“Vechii goți ai Germaniei obișnuiau să judece treburile statului de două ori: o dată beți (pentru a nu le lipsi îndrăzneala) și o dată treji (de dragul unui anume protocol)” (Poe)

Frica de moarte este un fruct bolnăvicios (zice Cioran, “necopt” aș spune eu) al zorilor suferinței.

Viața nu este o Eternitate în miniatură. Eternitatea nu este Timp. Substanța Eternității nu este Timpul. Timpul nu este nici măcar o celulă a Eternității. Eternitatea nu este o alcătuire, deci ea nu este “alcătuită” – nici din celule, nici din alte subunități.

Fragmente din Evanghelia după Isus, de Jorge Saramago:

” – Dacă ești Dumnezeu, atunci trebuie să știi totul, spune Isus.
– Până la un punct, doar până la un punct, răspunde Dumnezeu
– Care punct?
– Punctul de unde începe să devină interesant să mă prefac că ignor”

“Are deasupra capului (…) încingându-i fruntea, o dureroasă coroană de spini, așa cum poartă, și n-o știu, chiar și când trupul nu le sângerează, oamenii cărora nu le e îngăduit să fie regi în propria ființă”

“Isus uita uneori Întrebarea și Neliniștea și se refugia în trupul Mariei din Magdala, de parcă s-ar fi cuibărit într-un cocon de unde n-ar putea renaște decât transformat”

” – Mă voi uita la umbra ta, dacă nu vrei să mă uit la tine, îi spuse Maria din Magdala.
– Vreau să fiu acolo unde va fi umbra mea, dacă într-adevăr acolo vor privi ochii tăi, răspunse Isus
(…)
Presimțeau că timpul umbrelor se apropie”

“Forța primăverii n-ar fi nimic fără somnul iernii”

“Dumnezeu nu te iartă pentru păcatele pe care te pune să le faci”

(Cerul nopții) – “imensul ochi negru al lui Dumnezeu, țintuit de luminițele care sunt reflecția lăsată de privirile oamenilor care au contemplat cerul, generație după generație”

– Cum știm că există civilizații extraterestre inteligente?
– Pentru că nu ne-au contactat niciodată. (banc Mircea Badea, 23.11.2011)

“Cățeluș cu părul creț scoate rața din context” (copil autist citat de mama sa în Dilema Veche, noiembrie 2011).

Futabilitatea refutării.
Refutarea futilității.

“Blând” în italiană se spune “morbido”

Nu pot să asimilez noțiunea de “profesionist” decât în măsura în care s-ar putea aplica lui Homer, Hesiod, Platon, Socrate, Cioran…

A trăi în parteneriat (public-privat) cu propria ta specie…

“Dintr-un diamant nu răsare niciodată nimic” (titlu carte italiană la Gaudeamus)

Facă-se voia ta
iar capul meu cel de-al treilea tău sân facă-se
Și creierul meu lapte gri
pentru copiii din căsătoriile tale rudimentare
în fond obnubilante
așa cum recunoști de altfel
în fiecare zi
cu mâna pe inimă
pe capul meu
pe cel de-al treilea tău sân

Încarnarea pentru suflet reprezintă ceea ce un glonț în cap reprezintă pentru trup.

Cineva a spus că viața nu e decât un zâmbet pe buzele morții…

Theodor Colocotronius (erou național grec, 1770-1843)

Femeile se apropie mai greu de Politică pentru că, în subconștient, știu că nașterea de copii în lumea post-paradisiacă (de după apariția Politicii) este o trădare a legii divine, deci o erezie… Evită Politica. În definitiv sunt alții (mulți) dornici să o practice…

Florile – periscoapele morților (la Miron Radu Paraschivescu…)

Lumea se folosește de poeți nu pentru a se purifica, ci pentru a crea impresia de curățenie. Poeții? Materia absorbantă din chiloții Lumii.

Cineva încearcă să mă convingă că spiritul este cel care își dorește să se nască, el ar fi cel care își alege locul, părinții chiar… Cu alte cuvinte eu sunt cel care mi-am dorit propria naștere, nu mama. Dar asta ar însemna să admitem că spiritul (în stare pre-uterină) ar avea voință. (Oare voință se citește în ochii și pe chipul nou-născutului ieșit din vagin?)

Înclin să cred că spiritul, plutitor prin Univers, este absorbit în uterul femeii, ca urmare a actului sexual. El nu are voință, nici opțiuni. (Voința i se impune ulterior, cu eforturi disperate) Și chiar dacă ar avea, ar fi greu de crezut că el, care cunoaște nemărginirea, să-și aleagă (din proprie voință) locuința pe o planetă care nu e decât un fir de praf stelar.

“M-am simțit dezlegat din chingile gravitației și am regăsit prin amintire extraordinara voluptate care colindă locurile înalte” (Baudelaire ascultându-l pe Wagner)

Pluta de gheață care mă purta pe marea lacrimilor ei se topea încet… prea încet

“Existența și modul de comportare al înțeleptului inspiră frică aproape tuturor oamenilor ignoranți din lume” (Tao 50)

12 decembrie 1921 Moare Henrietta Swan Leavitt, astronom britanic. Era poreclită “Lady Luminosity”.

Nu abuza de orgoliu, chiar dacă știi că Dumnezeu e în tine.

Femeii care pretinde că are puterea de a da viață i se recomandă să meargă la căpătâiul unui mort și să-i șoptească “Lazăre, ridică-te și umblă”. Apoi să aștepte, în liniște, efectul.